1 Samuelova 17

1 I sebrali Filistinští vojska svá k boji, a shromáždili se u Socho, kteréž jest Judovo, a položili se mezi Socho a Azeka na pomezí Dammim. 2 Ale Saul a muži Izraelští sebravše se, položili se v údolí Elah, a sšikovali se k bitvě proti Filistinským. 3 I stáli Filistinští na hoře s strany jedné, a Izraelští stáli na hoře s strany druhé, a údolí bylo mezi nimi. 4 I vyšel muž bojovník z vojska Filistinského, Goliáš jménem, z Gát, zvýší šesti loket a dlani. 5 Lebka pak ocelivá na hlavě jeho, a v pancíř brněný byl oblečen, kterýžto pancíř vážil pět tisíc lotů oceli. 6 Též plechovice ocelivé byly na nohách jeho, a pavéza ocelivá mezi rameny jeho. 7 A dřevo u kopí jeho jako vratidlo tkadlcovské, železo pak ostré kopí jeho vážilo šest set lotů železa; a ten, kterýž nosil braň jeho, šel před ním. 8 I postavil se, a volal na vojska Izraelská, řka k nim: Nač jste to vyšli, vojensky se sšikovavše? Zdaliž já nejsem Filistinský, a vy služebníci Saulovi? Vybeřte z sebe muže, kterýž by sstoupil ke mně. 9 Jestližeť mi bude moci odolati a zabije mne, tedy budeme služebníci vaši; pakliť já přemohu jej a zabiji ho, budete vy služebníci naši, a sloužiti budete nám. 10 Pravil také ten Filistinský: Já jsem dnes zhaněl vojska Izraelská. Vydejtež mi muže, abychom se bili spolu. 11 A když uslyšel Saul i všecken Izrael slova Filistinského taková, ulekli se a báli se velmi. 12 David pak ten syn muže Efratejského z Betléma Judova, (jehož jméno Izai, kterýž měl osm synů, a již se byl sstaral za dnů Saule, přiblíživ se k lidem sešlým. 13 Tři také synové Izai starší šedše, táhli na vojnu s Saulem. Jména těch tří synů jeho, kteříž byli šli k boji: Eliáb prvorozený, a druhý po něm Abinadab, třetí pak Samma. 14 Ale David byl nejmladší. A tak ti tři synové starší odešli s Saulem). 15 David tedy odšel od Saule a navrátil se, aby pásl stádo otce svého v Betlémě. 16 I přicházel ten Filistinský ráno a večer, a stavěl se po čtyřidceti dní. 17 Tedy řekl Izai Davidovi synu svému: Vezmi i hned pro bratří své efi pražmy této a deset chlebů těchto, a běž do vojska k bratřím svým. 18 A deset syřečků mladých těchto doneseš hejtmanu, a navštívě bratří své, pozdravíš jich, a základ jejich vyzdvihneš. 19 Saul pak i oni, i všickni muži Izraelští byli v údolí Elah, bojujíce proti Filistinským. 20 A tak vstav David tím raněji a zanechav stáda při strážném, vzal to a šel, jakž mu byl přikázal Izai. I přišel až k šancům, a aj, vojsko vycházelo do šiku a křičelo k bitvě. 21 I sšikovali se Izraelští, ano i Filistinští, vojsko proti vojsku. 22 Protož David zanechav břemene, kteréž s sebe složil u strážného při břemeních, běžel do vojska; a když přišel, tázal se bratří svých, jak se mají. 23 A když on s nimi mluvil, aj, muž bojovník jménem Goliáš, Filistinský z Gát, vycházel z vojska Filistinských a mluvil jako i prvé; což slyšel i David. 24 Všickni pak muži Izraelští, jakž uzřeli toho muže, utíkali před tváří jeho, a báli se náramně. 25 I mluvili Izraelští mezi sebou: Viděli-li jste toho muže, kterýž vyšel? Nebo aby pohanění uvedl na Izraele, vyšel. Kdož by ho zabil, zbohatí ho král bohatstvím velikým, a dceru svou dá jemu, i dům otce jeho osvobodí v Izraeli. 26 I mluvil David mužům, kteříž stáli u něho, a řekl: Co bude dáno muži tomu, kterýž by zabil toho Filistinského a odjal pohanění od Izraele? Nebo kdo jest Filistinský neobřezaný ten, že pohanění uvodí na vojsko Boha živého? 27 Odpověděl jemu lid v táž slova, řka: To bude dáno muži, kterýž by ho zabil. 28 A uslyšev Eliáb, bratr jeho nejstarší, že mluví s těmi muži, rozhněval se Eliáb velmi na Davida, a řekl: Proč jsi sem přišel? A komus nechal kolikasi těch ovec na poušti? Známť já pýchu tvou a zlost srdce tvého, žes přišel dívati se bitvě. 29 I řekl David: Což jsem pak učinil? Zdaž mi nebylo poručeno? 30 Tedy šel od něho k jinému, jehož se tázal jako i prvé. I odpověděl jemu lid tak jako i prvé. 31 A tak roznesla se slova, kteráž mluvil David, a oznámili je Saulovi. Kterýžto povolal ho. 32 I řekl David Saulovi: Nechť se neleká srdce člověka pro něho; služebník tvůj půjde a bude se bíti s Filistinským tímto. 33 Ale Saul řekl Davidovi: Nebudeš moci jíti proti Filistinskému tomu, abys se potýkal s ním; nebo mládenček jsi, on pak jest muž bojovný od mladosti své. 34 Odpověděl David Saulovi: Služebník tvůj pastýřem byl stáda otce svého, a když přicházel lev aneb nedvěd, a bral dobytče z stáda, 35 Já dostihal jsem ho a bil jsem jej, a vydíral jsem je z hrdla jeho. Pakli se na mne obořil, tedy ujma ho za čelist, bil jsem jej, až jsem ho i zabil. 36 I lva i nedvěda zabil služebník tvůj; budeť tedy Filistinský neobřezanec ten jako který z nich, nebo zhaněl vojska Boha živého. 37 Řekl také David: Hospodin, kterýž vytrhl mne z moci lva a z moci nedvěda, onť mne vytrhne z ruky Filistinského tohoto. Tedy řekl Saul Davidovi: Jdi, a Hospodin budiž s tebou. 38 I dal Saul obléci Davida v šaty své, a vstavil lebku ocelivou na hlavu jeho, a oblékl ho v pancíř. 39 Připásal také David meč jeho na ty šaty jeho, a chtěl jíti, ale že tomu nezvykl, protož řekl David Saulovi: Nemohuť v tom jíti, nebo jsem nepřivykl. I složil to David s sebe. 40 A vzav hůl svou do ruky své, vybral sobě pět kamenů hladkých z potoku, a vložil je do mošničky pastýřské, kterouž měl, totiž do pytlíku, a prak svůj v ruce nesl, a přiblížil se k Filistinskému. 41 Bral se také i Filistinský, jda a přibližuje se k Davidovi, a muž ten, kterýž nesl braň jeho, šel před ním. 42 A když pohleděl Filistinský a uzřel Davida, pohrdal jím, proto že byl mládenček, a ryšavý, a krásného vzezření. 43 I řekl Filistinský Davidovi: Což jsem pes, že jdeš proti mně s holí? A zlořečil Filistinský Davidovi skrze bohy své. 44 Řekl také Filistinský Davidovi: Poď ke mně, a dámť tělo tvé ptákům nebeským a šelmám zemským. 45 Odpověděl David Filistinskému: Ty jdeš ke mně s mečem a s kopím a s pavézou, ale já k tobě jdu ve jménu Hospodina zástupů, Boha vojsk Izraelských, kterémuž jsi ty utrhal. 46 Dnešního dne zavře tě Hospodin v ruku mou, a zabiji tě, a setnu hlavu tvou s tebe, a vydám těla vojska Filistinského dnes ptákům nebeským a šelmám zemským, a pozná všecka země, žeť jest Bůh v Izraeli. 47 A zvíť všecko shromáždění toto, že ne mečem ani kopím vysvobozuje Hospodin; (nebo Hospodinův jest boj), protož vydáť vás v ruce naše. 48 Stalo se pak, že když vstal ten Filistinský, a šel, přibližuje se proti Davidovi, pospíšil i David a běžel proti Filistinskému, aby se s ním potýkal. 49 V tom David vztáh ruku svou k mošničce, vyňal z ní kámen, kterýmž hodil z praku, a udeřil Filistinského v čelo jeho tak, že kámen uvázl v čele jeho. I padl tváří svou na zem. 50 A tak přemohl David Filistinského prakem a kamenem, a udeřiv Filistinského, zabil jej, ačkoli David žádného meče v ruce neměl. 51 A přiběh David, stál nad Filistinským. Potom pochytiv meč jeho, dobyl ho z pošvy a zabil jej, a sťal jím hlavu jeho. To vidouce Filistinští, že umřel nejsilnější jejich, utíkali. 52 A protož vstavše muži Izraelští a Judští, zkřikli a honili Filistinské, až kde se vchází do údolí, a až k branám Akaron. I padali, raněni jsouce, Filistinští po cestě k Saraim, až do Gát a až do Akaron. 53 A navrátivše se synové Izraelští od honění Filistinských, vzebrali tábor jejich. 54 Potom David vzav hlavu toho Filistinského, přinesl ji do Jeruzaléma, a odění jeho složil v stanu svém. 55 Tehdáž pak, když viděl Saul Davida jdoucího proti tomu Filistinskému, řekl Abnerovi hejtmanu vojska: Abner, čí jest syn ten mládenček? Odpověděl Abner: Jako jest živa duše tvá, králi, že nevím. 56 Ale král řekl: Zeptej ty se, čí jest syn mládenec ten. 57 Když se pak vracoval David od zabití Filistinského toho, pojav ho Abner, přivedl jej před Saule, an drží hlavu Filistinského v ruce své. 58 I řekl jemu Saul: Èí jsi syn, mládenče? Odpověděl David: Syn služebníka tvého Izai Betlémského.

Războiul cu filistenii

1 Filistenii și-au strâns*Cap. 13:5. oștile ca să facă război și s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco*Ios. 15:35.2 Cron. 28:18. și Azeca, la Efes-Damim. 2 Saul și bărbații lui Israel s-au strâns și ei; au tăbărât în Valea Terebinților și s-au așezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. 3 Filistenii se așezaseră pe un munte deoparte, și Israel, pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărțea. 4 Atunci a ieșit un om din tabăra filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat*2 Sam. 21:19., era din*Ios. 11:22. Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă. 5 Pe cap avea un coif de aramă și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. 6 Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor și o pavăză de aramă între umeri. 7 Coada*2 Sam. 21:19. suliței lui era ca un sul de țesut și fierul suliței cântărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. 8 Filisteanul s-a oprit și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieșiți să vă așezați în șiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean și nu sunteți voi slujitorii*Cap. 8:17. lui Saul? Alegeți un om care să se coboare împotriva mea! 9 Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri, dar, dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veți fi robi nouă și ne veți*Cap. 11:1. sluji." 10 Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară*Vers. 26.2 Sam. 21:21. asupra oștirii lui Israel! Dați-mi un om ca să mă lupt cu el." 11 Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului și s-au înspăimântat, și au fost cuprinși de o mare frică.

David și Goliat

12 Și David era fiul*Vers. 58.Rut 4:22. Cap. 16:1,18. efratitului*Gen. 35:19. aceluia din Betleemul lui Iuda numit Isai, care avea opt*Cap. 16:10,11.1 Cron. 2:13-15. fii. Pe vremea lui Saul, el era bătrân, înaintat în vârstă. 13 Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea*Cap. 16:6,8,9.1 Cron. 2:13. Eliab, al doilea Abinadab și al treilea Șama. 14 David era cel mai tânăr. Și, când cei trei mai mari au urmat pe Saul, 15 David a plecat de la Saul și s-a întors la Betleem ca să pască*Cap. 16:19. oile tatălui său. 16 Filisteanul înainta dimineața și seara și s-a înfățișat astfel timp de patruzeci de zile. 17 Isai a zis fiului său David: „Ia pentru frații tăi efa aceasta de grâu prăjit și aceste zece pâini și aleargă în tabără, la frații tăi; 18 du și aceste zece cașuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă frații tăi sunt bine*Gen. 37:14. și să-mi aduci vești temeinice. 19 Ei sunt cu Saul și cu toți bărbații lui Israel în Valea Terebinților, în război cu filistenii." 20 David s-a sculat dis-de-dimineață. A lăsat oile în seama unui paznic, și-a luat lucrurile și a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oștirea pornise să se așeze în șiruri de bătaie și scotea strigăte de război. 21 Israel și filistenii s-au așezat în șiruri de bătaie, oștire către oștire. 22 David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile și a alergat la șirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe frații săi de sănătate. 23 Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oștiri, ieșind afară din șirurile filistenilor. A rostit aceleași cuvinte*Vers. 8. ca mai înainte, și David le-a auzit. 24 La vederea acestui om, toți cei din Israel au fugit dinaintea lui și i-a apucat o mare frică. 25 Fiecare zicea: „Ați văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogății, îi va da de nevastă*Ios. 15:16. pe fiică-sa și va scuti de dări casa tatălui său în Israel." 26 David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta și va lua ocara*Cap. 11:2. de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur*Cap. 14:6., ca să ocărască*Vers. 10. oștirea*Deut. 5:26. Dumnezeului celui viu?" 27 Poporul, spunând din nou aceleași lucruri, i-a zis: „Așa*Vers. 25. și așa se va face aceluia care-l va omorî." 28 Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceștia, s-a aprins*Gen. 37:4,8,11.Mat. 10:36. de mânie împotriva lui David. Și a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu și cui ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta." 29 David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc*Vers. 17. astfel?" 30 Și s-a întors de la el ca să vorbească cu altul și i-a pus aceleași*Vers. 26,27. întrebări. Poporul i-a răspuns ca și întâiași dată. 31 Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute. 32 David a zis lui Saul: „Nimeni*Deut. 20:1,3. să nu-și piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul*Cap. 16:18. tău va merge să se bată cu el." 33 Saul a zis lui David: „Nu poți*Num. 13:31.Deut. 9:2. să te duci să te bați cu filisteanul acesta, căci tu ești un copil, și el este un om războinic din tinerețea lui." 34 David a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său. Și, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, 35 alergam după el, îl loveam și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și-l omoram. 36 Așa a doborât robul tău leul și ursul, și cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui viu." 37 David a mai zis: „Domnul*Ps. 18:16,17;63:7;77:11.2 Cor. 1:10.2 Tim. 4:17,18., care m-a izbăvit din gheara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean." Și Saul a zis lui David: „Du-te și Domnul*Cap. 20:13.1 Cron. 22:11,16. să fie cu tine!" 38 Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă și l-a îmbrăcat cu o platoșă. 39 David a încins sabia lui Saul peste hainele lui și a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obișnuit cu ea." Și s-a dezbrăcat de ea. 40 Și-a luat toiagul în mână, și-a ales din pârâu cinci pietre netede și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mână, a înaintat împotriva filisteanului. 41 Filisteanul s-a apropiat puțin câte puțin de David și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. 42 Filisteanul s-a uitat și, când a zărit pe David, a râs*Ps. 123:3,4.1 Cor. 1:27,28. de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai*Cap. 16:12. și cu fața frumoasă. 43 Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine*Cap. 24:14.2 Sam. 3:8;9:8;16:9.2 Împ. 8:13., de vii la mine cu toiege?" Și, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, 44 a adăugat*1 Împ. 20:10,11.: „Vino la mine și voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului." 45 David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză, iar*2 Sam. 22:33,35.Ps. 124:8;125:1.2 Cor. 10:4.Evr. 11:33,34. eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai*Vers. 10. ocărât-o. 46 Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî și-ți voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile*Deut. 28:26. taberei filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Și tot pământul va ști*Ios. 4:24.1 Împ. 8:43;18:36.2 Împ. 19:19.Is. 52:10. că Israel are un Dumnezeu. 47 Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie*Ps. 44:6,7.Osea 1:7.Zah. 4:6., nici prin suliță. Căci biruința este*2 Cron. 20:15. a Domnului. Și El vă dă în mâinile noastre." 48 Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. 49 Și-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe filistean în frunte și piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu fața la pământ. 50 Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai*Cap. 21:9.Jud. 3:31;15:15.2 Sam. 23:21. tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ și l-a omorât, fără să aibă sabie în mână. 51 A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât și i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriașul lor a murit, au luat-o la*Evr. 11:34. fugă. 52 Și bărbații lui Israel și Iuda au dat chiote și au pornit în urmărirea filistenilor până în vale și până la porțile Ecronului. Filistenii, răniți de moarte, au căzut pe drumul care duce la Șaaraim*Ios. 15:36., până la Gat și până la Ecron. 53 Și copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor și le-au jefuit tabăra. 54 David a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalim și a pus armele filisteanului în cortul său. 55 Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oștirii: „Al cui*Cap. 16:21,22. fiu este tânărul acesta, Abner?" Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu știu." 56 „Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta", a zis împăratul. 57 Și, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat și l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul*Vers. 54. filisteanului. 58 Saul i-a zis: „Al cui fiu ești, tinere?" Și David a răspuns: „Sunt fiul robului*Vers. 12. tău Isai, Betleemitul."