1 Samuelova 20

1 V tom utíkaje David z Náiot, kteréž jest v Ráma, přišel a mluvil před Jonatou: Což jsem učinil? Jaká jest nepravost má? A jaký jest hřích můj před otcem tvým, že hledá bezživotí mého? 2 Kterýž řekl jemu: Odstup to, neumřeš. Aj, nečiníť otec můj ničeho ani velikého ani malého, čehož by se mi nesvěřil. Jak by tedy otec můj tajil to přede mnou! Neníť toho. 3 Nadto přisáhl také David, (to promluviv: Dobřeť ví otec tvůj, že jsi laskav na mne, protož myslí: Nechť neví o tom Jonata, aby neměl zámutku). Nýbrž jistě, živť jest Hospodin, a živať jest duše tvá, že sotva jest kročej mezi mnou a mezi smrtí. 4 Odpověděl Jonata Davidovi: Pověz, čehokoli žádáš, a učiním tobě. 5 I řekl David Jonatovi: Aj, zítra bude novměsíce, kdyžto já mám obyčej sedati s králem k jídlu; protož propusť mne, a skryji se na poli až do třetího večera. 6 Jestliže by se zvláštně na mne ptal otec tvůj, řekneš: Prosil mne velice David, aby sběhl do Betléma města svého; nebo obět výroční tam míti má všecka jeho rodina. 7 Řekne-liť: Dobře, pokoj služebníku tvému; pakliť se rozzlobí, věz, žeť se doplnila zlost jeho. 8 A tak učiníš milosrdenství s služebníkem svým, poněvadž jsi v smlouvu Hospodinovu uvedl služebníka svého s sebou. Pakliť jest na mně nepravost, zabí mne sám; nebo k otci svému proč bys mne vodil? 9 I řekl Jonata: Odstup to od tebe; nebo zvím-liť to jistotně, že by se doplnila zlost otce mého, aby přišla na tě, zdaliž neoznámím tobě toho? 10 Řekl také David Jonatovi: Kdož mi oznámí, jestliže odpoví tobě otec tvůj něco tvrdě? 11 Odpověděl Jonata Davidovi: Poď, vyjděme na pole. I vyšli oba na pole. 12 Opět řekl Jonata Davidovi: Hospodin Bůh Izraelský, (hned jakž porozumím na otci svém, okolo tohoto času zítra neb pozejtří, an bude dobře s Davidem, jestliže nepošli tehdáž k tobě, a neoznámím-liť), 13 Toto učiň Hospodin Jonatovi a toto přidej. Pakliť se bude líbiti otci mému uvésti zlé na tebe, takéť i to zjevím tobě a propustím tě; i půjdeš v pokoji, a Hospodin budiž s tebou, jakož byl s otcem mým. 14 A zdaliž i ty, dokud jsem živ, neučiníš se mnou milosrdenství Hospodinova, ano bychť i umřel, 15 Tak že neodvrátíš milosrdenství svého od domu mého až na věky, zvláště tehdáž, když Hospodin vypléní nepřátely Davidovy, jednoho každého se svrchku země. 16 A tak učinil Jonata smlouvu s domem Davidovým, řka: Vyhledávejž Hospodin toho z ruky nepřátel Davidových. 17 Ještě i přísahou zavázal Jonata v lásce odměnné k sobě Davida; nebo jakož miloval duši svou, tak jej miloval. 18 I řekl mu Jonata: Zítra bude novměsíce, a bude se ptáti na tebe, když prázdné bude místo tvé. 19 Do třetího tedy dne skrývaje se, sstoupíš rychle a přijdeš k tomu místu, na kterémžs se byl skryl, když se to jednalo, a pobudeš u kamene pocestných. 20 A já tři střely vystřelím po straně k němu, směřuje sobě k cíli. 21 Potom hned pošli pachole a dím: Jdi, shledej střely. Jestliže prostě řeknu služebníku: Hle, střely za tebou blíže sem, přines je, tedy přiď, nebo jest pokoj tobě, a neníť žádného nebezpečenství, živť jest Hospodin. 22 Pakli takto řeknu pacholeti: Hle, střely jsou před tebou dále, tedy odejdi, nebo propustil tě Hospodin. 23 Řeči pak této, kterouž jsme mluvili já a ty, aj, Hospodin svědek bude mezi mnou a mezi tebou až na věky. 24 A tak skryl se David na poli. Byl pak novměsíce, i sedl král za stůl k jídlu. 25 A seděl král na stolici své, jakž obyčej měl, na stolici u stěny, ale Jonata povstal. Sedl také Abner podlé Saule, a místo Davidovo zůstalo prázdné. 26 A však toho dne Saul nic neříkal, nebo myslil: Něco se mu přihodilo, buď že čistý jest neb nečistý. 27 Stalo se pak nazejtří, druhého dne novměsíce, že opět prázdné bylo místo Davidovo. I řekl Saul Jonatovi synu svému: Proč nepřišel syn Izai ani včera ani dnes k jídlu? 28 Odpověděl Jonata Saulovi: Velice mne prosil David, aby šel do Betléma. 29 A řekl: Odpusť mne, prosím, nebo obět má míti rodina naše v městě, a bratr můj sám rozkázal mi přijíti; nyní tedy, nalezl-li jsem milost před očima tvýma, nechť se odtrhnu, prosím, abych navštívil bratří své. Tou příčinou nepřišel k stolu královskému. 30 I rozhněval se Saul náramně na Jonatu, a řekl jemu: Synu převrácený a urputný, zdaliž nevím, že jsi zvolil sobě syna Izai k hanbě své, i k hanbě a lehkosti matky své? 31 Nebo po všecky dny, v nichž bude živ syn Izai na zemi, nebudeš upevněn ty, ani království tvé. Protož hned pošli a přiveď jej ke mně, nebť jest hoden smrti. 32 Odpověděl Jonata Saulovi otci svému, a řekl jemu: Proč má umříti? Což jest učinil? 33 I hodil Saul kopím na něj, aby ho zabil. Tedy seznav Jonata, že uložil otec jeho zabiti Davida, 34 Vstal od stolu Jonata, rozpálen jsa hněvem, a nejedl toho druhého dne novuměsíce pokrmu, nebo bolestil pro Davida, a že ho tak zlehčil otec jeho. 35 Protož stalo se ráno, že vyšel Jonata na pole k času uloženému Davidovi, a pachole malé s ním. 36 Tedy řekl pacholeti svému: Běž a shledej střely, kteréž já vystřelím. I běželo pachole, a on střílel daleko před něj. 37 Když pak přišlo pachole až k cíli, k němuž střílel Jonata, volal Jonata za pacholetem a řekl: Zdaliž není střely před tebou tam dále? 38 Opět volal Jonata za pacholetem: Rychle pospěš, nestůj. A tak sebravši pachole Jonatovo střely, vrátilo se k svému pánu. 39 (Pachole pak nic nevědělo, toliko Jonata a David věděli, co se jedná.) 40 I dal Jonata braň svou pacholeti, kteréž s ním bylo, a řekl jemu: Jdi, dones do města. 41 A když odešlo pachole, vstal David s strany polední, a padna na tvář svou k zemi, poklonil se třikrát; a políbivše jeden druhého plakali oba, až Jonata Davida pozdvihl. 42 I řekl Jonata Davidovi: Jdiž u pokoji, a což jsme sobě oba přisáhli ve jménu Hospodinovu, řkouce: Hospodin budiž svědkem mezi mnou a tebou, i mezi semenem mým a mezi semenem tvým, nechť trvá až na věky. 43 A tak vstav David, odšel, Jonata pak navrátil se do města.

David, înștiințat de Ionatan

1 David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan și a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viața?" 2 Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de știre. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic." 3 David a zis iarăși, jurând: „Tatăl tău știe bine că am căpătat trecere înaintea ta și va fi zis: ‘Să nu știe Ionatan, căci s-ar întrista.’ Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine și moarte." 4 Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea." 5 Și David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă*Num. 10:10;28:11. și ar trebui să șed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc și să mă ascund*Cap. 19:2. în câmpii până în seara zilei a treia. 6 Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem*Cap. 16:4., în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’ 7 Și dacă*Deut. 1:23.2 Sam. 17:4. va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să știi că pieirea mea*Cap. 25:17.Est. 7:7. este lucru hotărât din partea lui. 8 Arată-ți*Ios. 2:14. dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ*Vers. 16. Cap. 18:3;23:18. înaintea Domnului. Și dacă este vreo nelegiuire*2 Sam. 14:32. în mine, ia-mi tu viața. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?" 9 Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ți dau de știre dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu și amenință să te ajungă!" 10 David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de știre dacă tatăl tău ți-ar răspunde cu asprime?" 11 Și Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieșim pe câmp." Și au ieșit amândoi pe câmp. 12 Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul Dumnezeul lui Israel că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine și, de va gândi bine de David, 13 Domnul*Rut 1:17. să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ți dea de știre! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ți facă rău, iarăși îți voi da de știre și te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, și Domnul*Ios. 1:5. Cap. 17:37.1 Cron. 22:11,16. să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14 Dacă voi mai trăi, să te porți față de mine cu o bunătate ca a Domnului și, dacă voi muri, 15 să nu îți îndepărtezi*2 Sam. 9:1,3,7;21:7. niciodată bunătatea față de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmașii lui David de pe fața pământului. 16 Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să Se răzbune*Cap. 25:22;31:2.2 Sam. 4:7;21:8. pe vrăjmașii lui David!" 17 Ionatan a întărit și mai mult față de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul*Cap. 18:1. lui. 18 Ionatan i-a zis: „Mâine*Vers. 5. este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19 Să te cobori a treia zi până în fundul locului*Cap. 19:2. în care te ascunseseși în ziua când cu întâmplarea aceea și să rămâi lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeți înspre piatra aceasta, ca și când aș lovi la țintă. 21 Și voi trimite un tânăr și-i voi zice: ‘Du-te de găsește săgețile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgețile sunt dincoace de tine, ia-le!’, atunci să vii, căci este pace pentru tine și n-ai să te temi de nimic, viu*Ier. 4:2. este Domnul! 22 Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgețile sunt dincolo de tine’, atunci să pleci, căci Domnul te trimite. 23 Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul*Vers. 14,15,42. pe care ni l-am dat unul altuia." 24 David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă și împăratul a luat loc la ospăț ca să mănânce. 25 Împăratul a șezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat și Abner a șezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol. 26 Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci", zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat*Lev. 7:21;15:5., negreșit nu este curat". 27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?" 28 Ionatan a răspuns*Vers. 6. lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29 El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd frații.’ Pentru aceea n-a venit la masa împăratului." 30 Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i-a zis: „Fiu rău și neascultător, nu știu eu că ți-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale? 31 Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi liniște nici pentru tine, nici pentru împărăția ta. Și acum trimite să-l caute și să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte." 32 Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, și i-a zis: „Pentru ce*Cap. 19:5.Mat. 27:23.Luca 23:22. să fie omorât? Ce a făcut?" 33 Și Saul și-a îndreptat*Cap. 18:11. sulița spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înțeles*Vers. 7. că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. 34 S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă și n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. 35 A doua zi de dimineață, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David și era însoțit de un băiețaș. 36 El i-a zis: „Dă fuga și găsește săgețile pe care le voi trage." Băiatul a alergat, și Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el. 37 Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine." 38 I-a strigat iarăși: „Iute, grăbește-te, nu te opri!" Și băiatul lui Ionatan a strâns săgețile și s-a întors la stăpânul lui. 39 Băiatul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau lucrul acesta. 40 Ionatan a dat băiatului armele și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate." 41 După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrățișat și au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând. 42 Și Ionatan a zis lui David: „Du-te în*Cap. 1:17. pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine și tine, între sămânța mea și sămânța ta!’"

David s-a sculat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.