1 Nyní pak posmívají se mi mladší mne, jejichž bych otců nechtěl byl postaviti se psy stáda svého. 2 Ač síla rukou jejich k čemu by mi byla? Zmařena jest při nich starost jejich. 3 Nebo chudobou a hladem znuzeni, utíkali na planá, tmavá, soukromná a pustá místa. 4 Kteříž trhali zeliny po chrastinách, ano i koření, a jalovec za pokrm byl jim. 5 Z prostřed lidí vyháníni byli; povolávali za nimi, jako za zlodějem, 6 Tak že musili bydliti v výmolích potoků, v děrách země a skálí. 7 V chrastinách řvali, pod trní se shromažďovali, 8 Lidé nejnešlechetnější, nýbrž lidé bez poctivosti, menší váhy i než ta země. 9 Nyní, pravím, jsem jejich písničkou, jsa jim učiněn za přísloví. 10 V ošklivosti mne mají, vzdalují se mne, a na tvář mou nestydí se plvati. 11 Nebo Bůh mou vážnost odjal, a ssoužil mne; pročež uzdu před přítomností mou svrhli. 12 Po pravici mládež povstává, nohy mi podrážejí, tak že šlapáním protřeli ke mně stezky nešlechetnosti své. 13 Mou pak stezku zkazili, k bídě mé přidali, ač jim to nic nepomůže. 14 Jako širokou mezerou vskakují, a k vyplénění mému valí se. 15 Obrátily se na mne hrůzy, stihají jako vítr ochotnost mou, nebo jako oblak pomíjí zdraví mé. 16 A již ve mně rozlila se duše má, pochytili mne dnové trápení mého, 17 Kteréž v noci vrtá kosti mé ve mně; pročež ani nervové moji neodpočívají. 18 Oděv můj mění se pro násilnou moc bolesti, kteráž mne tak jako obojek sukně mé svírá. 19 Uvrhl mne do bláta, tak že jsem již podobný prachu a popelu. 20 Volám k tobě, ó Bože, a neslyšíš mne; postavuji se, ale nehledíš na mne. 21 Obrátils mi se v ukrutného nepřítele, silou ruky své mi odporuješ. 22 Vznášíš mne u vítr, sázíš mne na něj, a k rozplynutí mi přivodíš zdravý soud. 23 Nebo vím, že mne k smrti odkážeš, a do domu, do něhož se shromažďuje všeliký živý. 24 Jistě žeť nevztáhne Bůh do hrobu ruky, by pak, když je stírá, i volali. 25 Zdaliž jsem neplakal nad tím, kdož okoušel zlých dnů? Duše má kormoutila se nad nuzným. 26 Když jsem dobrého čekal, přišlo mi zlé; nadál jsem se světla, ale přišla mrákota. 27 Vnitřností mé zevřely, tak že se ještě neupokojily; předstihli mne dnové trápení. 28 Chodím osmahlý, ne od slunce, povstávaje, i mezi mnohými křičím. 29 Bratrem učiněn jsem draků, a tovaryšem mladých pstrosů. 30 Kůže má zčernala na mně, a kosti mé vyprahly od horkosti. 31 A protož v kvílení obrátila se harfa má, a píšťalka má v hlas plačících.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 Și acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine,
pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,
când ei nu erau în stare să ajungă la bătrânețe?
3 Sfrijiți de sărăcie și foame,
fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.
4 Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei
și n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.
5 Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor,
strigă lumea după ei ca după niște hoți.
6 Locuiesc în văi îngrozitoare,
în peșterile pământului și în stânci.
7 Urlă printre tufișuri
și se adună sub mărăcini.
8 Ființe mârșave și disprețuite,
sunt izgoniți din țară.
9 Și acumCap. 17:6.Ps. 35:15;69:12.Plâng. 3:14,63., astfel de oameni mă pun în cântecele lor,
am ajuns de batjocura lor.
10 Mă urăsc, mă ocolesc,
mă scuipăNum. 12:14.Deut. 25:9.Is. 50:6.Mat. 26:67;27:30. în față.
11 Nu se mai sfiesc și mă înjosesc,
nu mai au niciun frâu înaintea mea.
12 Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea
și îmi împing picioarele
și își croiescCap. 19:12. cărări împotriva mea, ca să mă piardă.
13 Îmi nimicesc cărarea
și lucrează ca să mă prăpădească,
ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14 Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine,
se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
15 Mă apucă groaza.
Slava îmi este spulberată ca de vânt,
ca un nor a trecut fericirea mea.
16 Și acum, mi se topeștePs. 42:4. sufletul în mine
și m-au apucat zilele suferinței.
17 Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele,
durerea care mă roade nu încetează.
18 De tăria suferinței, haina își pierde fața,
mi se lipește de trup ca o cămașă.
19 Dumnezeu m-a aruncat în noroi
și am ajuns ca țărâna și cenușa.
20 Strig către Tine și nu-mi răspunzi;
stau în picioare și nu mă vezi.
21 Ești fără milă împotriva mea,
lupți împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt
și mă nimicești cu suflarea furtunii.
23 Căci știu că mă duci la moarte,
în locul undePs. 42:4.Evr. 9:27. se întâlnesc toți cei vii.
24 Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mâinile?
Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25 Nu plângeamPs. 35:13,14.Rom. 12:15. eu pe cel amărât?
N-avea inima mea milă de cel lipsit?
26 Mă așteptam la fericire,
și, când colo, nenorocireaIer. 8:15. a venit peste mine;
trăgeam nădejde de lumină, și, când colo, a venit întunericul.
27 Îmi fierb măruntaiele fără încetare,
m-au apucat zilele de durere.
28 Umblu înnegritPs. 38:6;42:9;43:2., dar nu de soare.
Mă scol în plină adunare și strig după ajutor.
29 Am ajuns fratePs. 102:6.Mica 1:8. cu șacalii,
tovarăș cu struții.
30 PieleaPs. 119:83.Plâng. 4:8;5:10. mi se înnegrește și cade,
iar oaselePs. 102:3. îmi ard și se usucă.
31 Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale
și cavalul meu scoate sunete plângătoare.
/images/a/WG5FS9VaSWVnVmV3VI8yP)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)