1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2 Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3 mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
4 Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.
5 Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
6 Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
7 Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8 Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!
9 Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
10 Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
11 Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!
12 Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!
13 Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!
14 Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
15 Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
16 pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
19 Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
22 Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
23 Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.
24 Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.
25 Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.
26 Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27 Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
29 Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
31 căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.
1 Dem Vorsänger. Von David, ein Psalm. Gott meines Lobes, O. Ruhmes schweige nicht!
2 Denn der Mund des Gesetzlosen und der Mund des Truges haben sich wider mich geöffnet, mit Lügenzunge haben sie zu mir geredet;
3 Und mit Worten des Hasses haben sie mich umgeben und haben wider mich gestritten ohne Ursache.
4 Für meine Liebe feindeten sie mich an; ich aber bin stets im Gebet.
5 Und sie haben mir Böses Eig. haben Böses... auf mich gelegt für Gutes erwiesen und Haß für meine Liebe.
6 Bestelle einen Gesetzlosen über ihn, und ein Widersacher O. Satan; dasselbe Wort wie in [V. 20] und [29] stehe zu seiner Rechten!
7 Wenn er gerichtet wird, gehe er schuldig aus, und sein Gebet werde zur Sünde! dh. werde ihm als Sünde angerechnet
8 Seiner Tage seien wenige, sein Amt empfange ein anderer!
9 Seine Söhne seien Waisen, und sein Weib eine Witwe!
10 Und mögen seine Söhne umherschweifen und betteln und fern von ihren verwüsteten Wohnungen W. ihren Trümmern nach Brot suchen!
11 Der Wucherer umgarne alles, was er hat, und Fremde mögen rauben seine Arbeit! S. die Anm. zu [Ps 105,44]
12 Er habe niemand, der ihm Güte bewahre, Eig. fortdauern lasse und es sei niemand, der seinen Waisen gnädig sei! O. und seine Waisen niemand, der ihnen gnädig sei
13 Seine Nachkommen mögen ausgerottet werden; im folgenden Geschlecht erlösche ihr Name!
14 Gedacht werde vor Jahwe der Ungerechtigkeit seiner Väter, und nicht werde ausgelöscht die Sünde seiner Mutter!
15 Sie seien beständig vor Jahwe, und er rotte ihr Gedächtnis aus von der Erde!
16 Darum daß er nicht gedachte, Güte zu üben, und verfolgte den elenden und armen Mann, und den, der verzagten Herzens war, um ihn zu töten.
17 Und er liebte den Fluch, so komme er auf ihn! Und er hatte kein Gefallen an Segen, so sei er fern von ihm!
18 Und er zog den Fluch an wie sein Kleid, so dringe er O. und er kam auf ihn... und er war fern von ihm... und er drang usw wie Wasser in sein Inneres und wie Öl in seine Gebeine!
19 Er sei ihm wie ein Gewand, in das er sich hüllt, und zu einem Gürtel, womit er stets sich gürtet!
20 Das sei der Lohn meiner Widersacher von seiten Jahwes, und derer, die Böses reden wider meine Seele!
21 Du aber, Jahwe, Herr, wirke für mich W. tue mit mir um deines Namens willen; weil deine Güte gut ist, errette mich!
22 Denn ich, ich bin elend und arm, und mein Herz ist verwundet in meinem Innern.
23 Wie ein Schatten, wenn er sich streckt, gehe ich dahin, werde hinweggescheucht wie die Heuschrecke.
24 Meine Knie wanken vom Fasten, und mein Fleisch ist abgemagert. Eig. hat an Fett abgenommen
25 Und ich, ich bin ihnen zum Hohn geworden; wenn sie mich sehen, schütteln sie ihren Kopf.
26 Hilf mir, Jahwe, mein Gott! Rette mich nach deiner Güte!
27 Damit sie wissen, daß dies deine Hand ist, daß du, Jahwe, es getan hast.
28 Mögen sie fluchen, du aber segne! Stehen sie auf, so laß sie beschämt werden, und deinen Knecht sich freuen!
29 Laß meine Widersacher bekleidet werden O. Meine Widersacher werden bekleidet werden mit Schande, und in ihre Schmach sich hüllen wie in einen Mantel! Eig. ein Oberkleid
30 Ich werde Jahwe sehr preisen mit meinem Munde, und inmitten vieler werde ich ihn loben.
31 Denn er stand zur Rechten des Armen, um ihn zu retten von denen, die seine Seele richteten.