1 (O cîntare a treptelor.) Doamne, adu-Ţi aminte de David, şi de toate necazurile lui!

2 Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului, şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov:

3 ,,Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,

4 nu voi da domn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele,

5 pînă nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.`` -

6 Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar...

7 ,,Haidem la locuinţa Lui, să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui!...

8 Scoală-Te, Doamne, vino la locul tău de odihnă, Tu şi Chivotul măreţiei Tale!

9 Preoţii Tăi să se îmbrace în neprihănire, şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!

10 Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!`` -

11 Domnul a jurat lui David adevărul, şi nu Se va întoarce dela ce a jurat: ,,Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.

12 Dacă fiii tăi vor păzi legămîntul Meu, şi învăţăturile Mele, pe cari li le voi da, vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.`` -

13 Da, Domnul a ales Sionul, l -a dorit ca locuinţă a Lui, şi a zis:

14 ,,Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.

15 Îi voi binecuvînta din belşug hrana, voi sătura cu pîne pe săracii lui.

16 Voi îmbrăca în mîntuire pe preoţii lui, şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.

17 Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu,

18 voi îmbrăca cu ruşine pe vrăjmaşii lui, şi peste el va străluci cununa lui.``

1 Ein Stufenlied. Gedenke, Jahwe, dem David alle seine Mühsal!

2 Welcher O. Wie er Jahwe schwur, ein Gelübde tat dem Mächtigen Jakobs:

3 »Wenn ich hineingehe in das Zelt meines Hauses, wenn ich steige auf das Lager meines Bettes;

4 wenn ich Schlaf gestatte meinen Augen, Schlummer meinen Augenlidern;

5 bis ich eine Stätte finde für Jahwe, Wohnungen für den Mächtigen Jakobs!«

6 Siehe, wir hörten von ihr dh. von der Bundeslade in Ephrata, wir fanden sie in dem Gefilde Jaars. Wahrsch. eine dichterische Bezeichnung für Kirjath-Jearim, welches im Gebiete von Ephrata lag

7 Lasset uns eingehen in seine Wohnungen, niederfallen vor dem Schemel seiner Füße!

8 Stehe auf, Jahwe, zu deiner Ruhe, du und die Lade deiner Stärke!

9 Laß deine Priester bekleidet werden mit Gerechtigkeit, und deine Frommen jubeln!

10 Um Davids, deines Knechtes, willen weise nicht ab das Angesicht deines Gesalbten! Vergl. [2.Chr 6,41.42]

11 Jahwe hat dem David geschworen in Wahrheit, er wird nicht davon abweichen: »Von der Frucht deines Leibes will ich auf deinen Thron setzen.

12 Wenn deine Söhne meinen Bund und meine Zeugnisse bewahren, welche ich sie lehren werde, so sollen auch ihre Söhne auf deinem Throne sitzen immerdar.«

13 Denn Jahwe hat Zion erwählt, hat es begehrt zu seiner Wohnstätte:

14 Dies ist meine Ruhe immerdar; hier will ich wohnen, denn ich habe es dh. Zion begehrt.

15 Seine Speise will ich reichlich segnen, seine Armen mit Brot sättigen.

16 Und seine Priester will ich bekleiden mit Heil, und seine Frommen werden laut jubeln.

17 Dort will ich das Horn Davids wachsen lassen, Eig. dem David ein Horn sprossen lassen habe eine Leuchte zugerichtet meinem Gesalbten.

18 Seine Feinde will ich bekleiden mit Schande, und auf ihm wird seine Krone blühen. O. glänzen