1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
2 Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!
3 Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
4 Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
5 El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -
6 ,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.
7 Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -
8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!
9 Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!
10 Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``
11 Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.
12 Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.
13 O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!
14 Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;
15 ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.
16 L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.
1 Dem Vorsänger, auf der Gittith. Von Asaph.
2 Jubelt Gott, unserer Stärke! Jauchzet dem Gott Jakobs!
3 Erhebet Gesang und lasset das Tamburin ertönen, die liebliche Laute samt der Harfe!
4 Stoßet am Neumonde in die Posaune, am Vollmonde zum Tage unseres Festes!
5 Denn eine Satzung für Israel ist es, eine Verordnung des Gottes Jakobs.
6 Er setzte es ein als ein Zeugnis in Joseph, als er auszog gegen das Land Ägypten, wo ich eine Sprache hörte, die ich nicht kannte.
7 Ich entzog der Last seine Schulter, seine Hände entgingen dem Tragkorbe.
8 In der Bedrängnis riefest du, und ich befreite dich; ich antwortete dir in des Donners Hülle; Eig. Verborgenheit ich prüfte dich an den Wassern von Meriba. (Sela.)
9 Höre, mein Volk, und ich will wider dich zeugen. O Israel, wenn du mir gehorchtest!
10 Es soll kein fremder Gott El unter dir sein, und du sollst dich nicht bücken vor einem Gott El des Auslandes.
11 Ich bin Jahwe, dein Gott, der dich aus dem Lande Ägypten heraufgeführt hat; tue deinen Mund weit auf, und ich will ihn füllen.
12 Aber mein Volk hat nicht auf meine Stimme gehört, und Israel ist nicht willig gegen mich gewesen.
13 Und ich gab sie dahin der Verstocktheit ihres Herzens; sie wandelten nach ihren Ratschlägen.
14 O daß mein Volk auf mich gehört, daß Israel in meinen Wegen gewandelt hätte!
15 Bald würde ich ihre Feinde gebeugt und meine Hand gewendet haben gegen ihre Bedränger.
16 Die Hasser Jahwes würden sich ihm mit Schmeichelei unterworfen haben, und S. die Anm. zu [Ps 18,44] ihre Zeit würde ewig gewesen sein;
17 und mit dem Fette des Weizens würde er Und. l.: ich es gespeist, und mit Honig aus dem Felsen würde ich dich gesättigt haben.