1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Pînă cînd, Doamne, mă vei uita neîncetat? Pînă cînd Îţi vei ascunde Faţa de mine?

2 Pînă cînd voi avea sufletul plin de griji, şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Pînă cînd se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?

3 Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n'adorm somnul morţii,

4 ca să nu zică vrăjmaşul meu: ,,L-am biruit!`` Şi să nu se bucure protivnicii mei, cînd mă clatin.

5 Eu am încredere în bunătătea Ta, sînt cu inima veselă, din pricina mîntuirii Tale:

6 cînt Domnului, căci mi -a făcut bine!

1 Dem Vorsänger. Ein Psalm von David.

2 Bis wann, Jahwe, willst du meiner vergessen immerdar? Bis wann willst du dein Angesicht vor mir verbergen?

3 Bis wann soll ich Ratschläge hegen in meiner Seele, Kummer in meinem Herzen bei Tage? Bis wann soll sich mein Feind über mich erheben?

4 Schaue her, antworte mir, Jahwe, mein Gott! Erleuchte meine Augen, daß ich nicht entschlafe zum Tode,

5 daß mein Feind nicht sage: Ich habe ihn übermocht! meine Bedränger nicht frohlocken, wenn ich wanke.

6 Ich aber, ich habe auf deine Güte vertraut; mein Herz soll frohlocken über deine Rettung.

7 Ich will Jahwe singen, denn er hat wohlgetan an mir.