1 (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
2 Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!
3 Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
4 Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.
5 Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
6 Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
7 nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
8 În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
9 Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,
10 din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.
11 Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
12 Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
13 Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.
14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.
15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.
16 Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.
17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.
18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
19 Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,
20 ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;
21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,
22 cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
23 El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,
24 Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``
25 Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.
27 Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.
28 Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.
1 (곤고한 자가 마음이 상하여 그 근심을 여호와 앞에 토하는 기도) 여호와여, 내 기도를 들으시고 나의 부르짖음을 주께 상달케 하소서
2 나의 괴로운 날에 주의 얼굴을 내게 숨기지 마소서 주의 귀를 기울이사 내가 부르짖는 날에 속히 내게 응답하소서
3 대저 내 날이 연기 같이 소멸하며 내 뼈가 냉과리 같이 탔나이다
4 내가 음식 먹기도 잊었음으로 내 마음이 풀 같이 쇠잔하였사오며
5 나의 탄식 소리를 인하여 나의 살이 뼈에 붙었나이다
6 나는 광야의 당아새 같고 황폐한 곳의 부엉이 같이 되었사오며
7 내가 밤을 새우니 지붕 위에 외로운 참새 같으니이다
8 내 원수들이 종일 나를 훼방하며 나를 대하여 미칠듯이 날치는 자들이 나를 가리켜 맹세하나이다
9 나는 재를 양식 같이 먹으며 나의 마심에는 눈물을 섞었사오니
10 이는 주의 분과 노를 인함이라 주께서 나를 드셨다가 던지셨나이다
11 내 날이 기울어지는 그림자 같고 내가 풀의 쇠잔함 같으니이다
12 여호와여, 주는 영원히 계시고 주의 기념 명칭은 대대에 이르리이다
13 주께서 일어나사 시온을 긍휼히 여기시리니 지금은 그를 긍휼히 여기실 때라 정한 기한이 옴이니이다
14 주의 종들이 시온의 돌들을 즐거워하며 그 티끌도 연휼히 여기나이다
15 이에 열방이 여호와의 이름을 경외하며 세계 열왕이 주의 영광을 경외하리니
16 대저 여호와께서 시온을 건설하시고 그 영광 중에 나타나셨음이라
17 여호와께서 빈궁한 자의 기도를 돌아보시며 저희 기도를 멸시치 아니하셨도다
18 이 일이 장래 세대를 위하여 기록되리니 창조함을 받을 백성이 여호와를 찬송하리로다
19 여호와께서 그 높은 성소에서 하감하시며 하늘에서 땅을 감찰하셨으니
20 이는 갇힌자의 탄식을 들으시며 죽이기로 정한 자를 해방하사
21 여호와의 이름을 시온에서 그 영예를 예루살렘에서 선포케 하려 하심이라
22 때에 민족들과 나라들이 모여 여호와를 섬기리로다
23 저가 내 힘을 중도에 쇠약케 하시며 내 날을 단촉케 하셨도다
24 나의 말이 나의 하나님이여, 나의 중년에 나를 데려가지 마옵소서 주의 연대는 대대에 무궁하니이다
25 주께서 옛적에 땅의 기초를 두셨사오며 하늘도 주의 손으로 지으신 바니이다
26 천지는 없어지려니와 주는 영존하시겠고 그것들은 다 옷 같이 낡으리니 의복같이 바꾸시면 바뀌려니와
27 주는 여상하시고 주의 년대는 무궁하리이다
28 주의 종들의 자손이 항상 있고 그 후손이 주의 앞에 굳게 서리이다 하였도다