1 (Către mai marele cîntăreţilor. O cîntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea: ,,David s'a dus în casa lui Ahimelec.``) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.2 Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!3 Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul. -4 Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!5 De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. -6 Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd:7 ,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.``8 Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.9 Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.

1 Por que te glorias, homem poderoso, na malícia? A benignidade de Deus subsiste em todo o tempo.2 A tua língua urde planos de destruição, Como navalha afiada, ó tu que usas de dolo.3 Amas antes o mal do que o bem, E o mentir do que o falar a justiça. (Selá)4 Amas todas as palavras devoradoras, Ó língua fraudulenta.5 Também Deus te destruirá para sempre; Arrebatar-te-á e arrancar-te-á da tua tenda, E te exterminará da terra dos viventes. (Selá)6 Os justos verão isso e temerão, E se rirão dele, dizendo:7 Eis o homem que não fazia Deus a sua fortaleza, Mas confiava na abundância das suas riquezas, E se fortalecia na sua perversidade.8 Mas quanto a mim, eu sou qual verde oliveira na casa de Deus; Confio na benignidade de Deus para todo o sempre.9 Dar-te-ei graças para sempre, porque o fizeste: Na presença dos teus santos esperarei no teu nome, porque é bom.