1 (O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!

2 Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.

3 Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

4 ,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``

5 Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:

6 corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,

7 Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.

8 Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).

9 Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,

10 cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.

11 Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

12 Căci ei zic: ,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``

13 Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,

14 Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!

15 Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

16 Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

17 Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

18 Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;

1 Ó Deus, não guardes silêncio; Não te cales nem fiques quieto, ó Deus.

2 Pois eis que os teus inimigos fazem tumultos, E os que te odeiam, alçam a cabeça.

3 Formam planos cavilosos contra o teu povo, E juntos consultam contra os teus protegidos.

4 Eles dizem: Vinde, e destruamo-los para que não constituam nação; Assim não será lembrado mais o nome de Israel.

5 Pois juntos e unânimes se têm consultado, Contra ti fazem aliança,

6 As tendas de Edom e os ismaelitas, Moabe os hagarenos;

7 Gebal, Amom e Amaleque; A Filístia com os habitantes de Tiro.

8 A Assíria também está aliada com eles; Têm auxiliado aos filhos de Ló. (Selá)

9 Faze-lhes como fizeste a Midiã, Como a Sísera, como a Jabim, junto ao rio Quisom,

10 Os quais pereceram em Endor; Tornaram-se como esterco para a terra.

11 Faze os seus nobres como a Orebe e a Zeebe, E os seus príncipes como a Zebá e a Zalmuna,

12 Os quais disseram: Tomemos para nós As habitações de Deus.

13 Faze-os, Deus meu, como um turbilhão de pó, Como palha impelida do vento.

14 Como o fogo que queima um bosque, E como a chama que abrasa os montes;

15 Assim persegue-os com a tua procela, E amedronta-os com o teu furacão.

16 Cobre-lhes o rosto de confusão, De sorte que busquem o teu nome, ó Jeová.

17 Sejam envergonhados e conturbados para sempre, Sejam confundidos e pereçam,

18 Para que saibam que só tu, cujo nome é Jeová, És o Altíssimo sobre toda a terra.