1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!2 Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!3 Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.5 Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic: ,,Cine ne va vedea?6 Pun la cale nelegiuiri, şi zic: ,,Iată-ne gata, planul este făcut!`` O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!7 Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată -i loviţi.8 Limba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce -i văd, clatină din cap.9 Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: ,,Iată ce a făcut Dumnezeu,`` şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!10 Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.

1 Ouve, ó Deus, a minha voz na minha queixa, Preserva do terror do inimigo a minha vida.2 Esconde-me da assembléia secreta dos malfeitores, Do ajuntamento dos que obram a iniqüidade,3 Os quais afiam, como espada, a sua língua, E apontam as suas setas-palavras amargas,4 Para em lugares ocultos dispararem sobre o íntegro; De repente atiram contra ele, e não temem.5 Firmam-se num mau propósito; Falam em armar laços secretamente; Dizem: Quem nos verá?6 Planejam iniqüidades; Concluímos, dizem eles, um plano bem traçado; O pensamento e o coração de cada um deles é um abismo.7 Mas Deus atirará contra eles uma seta, De repente ficarão feridos.8 Assim serão levados a tropeçar, tendo contra si a sua própria língua: Menearão a cabeça, todos os que neles puserem os olhos.9 Todos os homens temerão, Declararão a obra de Deus, E entenderão os feitos dele.10 Alegrar-se-á o justo em Jeová, e nele se refugiará; E se gloriarão todos os de reto coração.