1 (O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

2 Căci zic: ,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!`` -

3 ,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David:

4 ,,Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi' -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.``

5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!

6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

7 Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.

8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.

9 Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

10 Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.

11 Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.

12 Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.

13 Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.

14 Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.

15 Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!

16 El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.

17 Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.

18 Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.

19 Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: ,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;

20 am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.

21 Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.

22 Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;

23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.

24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

25 Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.

26 El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``

27 Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.

28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.

29 Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.

30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,

31 dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,

32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;

33 dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;

34 nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.

35 Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?

36 Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;

37 ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).

38 Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;

39 ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.

40 I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.

41 Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.

42 Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,

43 ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.

44 Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;

45 i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire)

46 Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?

47 Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.

48 Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -

49 Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?

50 Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;

51 adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!

52 Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!

1 Cantarei para sempre as benignidades de Jeová, Com a minha boca proclamarei a todas as gerações a tua fidelidade.

2 Pois disse eu: A benignidade será edificada para sempre; A tua fidelidade, tu a estabelecerás mesmo nos céus.

3 Fiz aliança com o meu escolhido, Jurei ao meu servo Davi:

4 Para sempre estabelecerei a tua semente, E firmarei o teu trono por todas as gerações. (Selá)

5 Os céus louvarão as tuas maravilhas, ó Jeová, Bem como a tua fidelidade na assembléia dos santos.

6 Pois quem lá no alto se pode comparar a Jeová? Quem entre os filhos de Deus é semelhante a Jeová,

7 Um Deus, sobremodo tremendo no conselho dos santos E temível mais do que todos os que o rodeiam?

8 Ó Jeová, Deus dos exércitos, Quem é poderoso como tu, Senhor? A tua fidelidade está ao redor de ti.

9 Tu dominas sobre a fúria do mar; Quando as suas ondas se levantam, tu as aplacas.

10 Abateste a Raabe como quem está ferido de morte, Com o teu braço forte dispersaste os teus inimigos.

11 Teus são os céus, também tua é a terra; O mundo e a sua plenitude, tu os fundaste.

12 O norte e o sul, tu os criaste: O Tabor e o Hermom regozijam-se em teu nome.

13 Tens um braço, armado de poder; Forte é a tua mão, e elevada é a tua destra.

14 Justiça e eqüidade é o fundamento do teu trono, Graça e verdade vão adiante de ti.

15 Feliz o povo que conhece o som de júbilo, Que caminha, ó Jeová, na luz do teu rosto.

16 Em teu nome regozijam-se de contínuo, E na tua justiça são exaltados,

17 Porquanto tu és a glória da sua força: No teu favor será exaltado o nosso poder.

18 Pois a Jeová pertence o nosso escudo, E ao Santo de Israel, o nosso rei.

19 Então falaste em visão aos teus santos, E disseste: Dei a um homem o poder de socorrer; Exaltei a um escolhido dentre o povo.

20 Achei Davi, meu servo; Com o meu santo óleo o ungi.

21 A minha mão será sempre com ele, O meu braço o fortalecerá.

22 O inimigo não o surpreenderá, Nem o filho da perversidade o afligirá.

23 Quebrantarei diante dele os seus adversários, E ferirei os que o odeiam.

24 A minha fidelidade, porém, e a minha benignidade serão com ele, E no meu nome será exaltado o seu poder.

25 Porei a sua mão sobre o mar, E a sua destra sobre os rios.

26 Ele me invocará, dizendo: Tu és meu pai, Meu Deus e a rocha da minha salvação.

27 E eu o farei meu primogênito, O mais excelso dos reis da terra.

28 Conservar-lhe-ei para sempre a minha benignidade, E persistirá com ele firme a minha aliança.

29 Farei que subsista para sempre a sua semente, E o seu trono como os dias do céu.

30 Se seus filhos abandonarem a minha lei, E não andarem nos meus juízos;

31 Se violarem os meus estatutos, E não guardarem os meus mandamentos;

32 Então com a vara punirei as suas transgressões, E com açoites a sua iniqüidade.

33 Porém não lhe retirarei de todo a minha benignidade, Nem desmentirei a minha fidelidade.

34 Não violarei a minha aliança, Nem alterarei o que os meus lábios proferiram.

35 Uma vez jurei pela minha santidade: (Não mentirei a Davi)

36 A sua semente persistirá para sempre, E o seu trono como o sol diante de mim.

37 Ele será estabelecido para sempre como a lua; Fiel é a Testemunha no céu. (Selá)

38 Tu, porém, repudiaste e rejeitaste; Estás indignado com o teu ungido.

39 Aborreceste a aliança com o teu servo, Profanaste a sua coroa, arrojando-a por terra.

40 Arrasaste todas as suas sebes, Reduziste a ruínas as suas fortificações.

41 Despojam-no todos os que passam pelo caminho; Tornou-se objeto de opróbrio para os seus vizinhos.

42 Exaltaste a destra dos seus adversários, Alegraste todos os seus inimigos.

43 Fizeste, na verdade, retroceder a sua espada, E não lhe deste firmeza na batalha.

44 Fizeste cessar o seu esplendor, E deitaste por terra o seu trono.

45 Abreviaste os dias da sua mocidade; Cobriste-o de ignomínia. (Selá)

46 Até quando, Jeová! ocultar-te-ás para sempre? Até quando! arderá a tua ira como fogo?

47 Lembra-te de quão curta é a minha existência: Para qual vaidade criaste todos os filhos dos homens!

48 Qual é o homem que continuará a viver, sem ver a morte, Que livrará a sua alma do poder do Cheol? (Selá)

49 Senhor, onde estão as tuas primeiras benignidades, Que juraste a Davi na tua fidelidade?

50 Lembra-te, Senhor, do opróbrio de que são objeto os teus servos; De como trago no meu seio o impropério de todos os povos poderosos,

51 Com o qual os teus inimigos, ó Jeová, têm vilipendiado; Com o qual têm vilipendiado as pegadas do teu ungido.

52 Bendito seja Jeová para sempre. Amém e Amém.