1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!2 Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!3 Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!4 Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?5 Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.6 Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.7 Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!8 Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.9 Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.10 Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.11 Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.12 Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.14 Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!15 Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...16 Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!17 Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!18 Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.19 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

1 Escuta, ó pastor de Israel; Tu, que conduzes a José como a um rebanho, Que estás entronizado sobre os querubins, resplandece.2 Diante de Efraim, de Benjamim e de Manassés, desperta o teu poder, E vem salvar-nos.3 Converte-nos, ó Deus; Faze resplandecer o teu rosto, e seremos salvos.4 Jeová, Deus dos exércitos, Até quando te mostrarás indignado contra a oração do teu povo?5 Tu os fizeste comer pão de lágrimas, E lhes deste a beber lágrimas em abundância.6 Fazes-nos servir de contendas aos nossos vizinhos, E os nossos inimigos riem-se à vontade.7 Converte-nos, Deus dos exércitos; Faze resplandecer o teu rosto, e seremos salvos.8 Trouxeste do Egito uma videira; Expeliste as nações, e a plantaste.9 Dispuseste o terreno diante dela; Ela deitou profundas raízes, e encheu a terra.10 Cobriram-se os montes com a sombra dela, E com os seus sarmentos os cedros de Deus.11 Ela estendeu os seus ramos até o mar, E os seus rebentos até o Rio.12 Por que lhe derrubaste as cercas, De sorte que a vindimam todos os que passam pelo caminho?13 O javali da selva a devasta, E os animais do campo dela se nutrem.14 Volta, te rogamos, ó Deus dos exércitos; Olha lá do céu, e vê e visita esta videira,15 Proteje o que a tua mão direita plantou, O bacelo que para ti robusteceste.16 Está queimada de fogo, está decepada; Eles perecem pelas repreensões do teu rosto.17 Seja o teu rosto sobre o varão da tua destra, Sobre o filho do homem que para ti robusteceste.18 Assim não nos apartaremos de ti; Vivifica-nos, e nós invocaremos o teu nome.19 Converte-nos, Jeová, Deus dos exércitos; Faze resplandecer o teu rosto, e seremos salvos.