1 Und David zog von dannen hinauf und blieb auf den Bergfesten von Engedi. 2 Und es geschah, als Saul von der Verfolgung der Philister zurückgekehrt war, da berichtete man ihm und sprach: Siehe, David ist in der Wüste Engedi. 3 Und Saul nahm dreitausend auserlesene Männer aus ganz Israel und zog hin, um David und seine Männer auf den Steinbockfelsen zu suchen. 4 Und er kam zu den Kleinviehhürden am Wege, wo eine Höhle war, und Saul ging hinein, um seine Füße zu bedecken; David aber und seine Männer saßen am hinteren Ende der Höhle. 5 Da sprachen die Männer Davids zu ihm: Siehe, das ist der Tag, von welchem Jehova zu dir gesagt hat: Siehe, ich werde deinen Feind in deine Hand geben, und tue ihm, wie es gut ist in deinen Augen. Und David stand auf und schnitt heimlich einen Zipfel von dem Oberkleide Sauls ab. 6 Aber es geschah hernach, da schlug dem David sein Herz, darum daß er den Zipfel von dem Oberkleide Sauls abgeschnitten hatte; 7 und er sprach zu seinen Männern: Jehova lasse es fern von mir sein, daß ich so etwas an meinem Herrn, dem Gesalbten Jehovas, tun sollte, meine Hand gegen ihn auszustrecken! Denn er ist der Gesalbte Jehovas. 8 Und David wehrte seinen Männern mit diesen Worten und ließ ihnen nicht zu, sich wider Saul zu erheben. Und Saul stand auf aus der Höhle und zog seines Weges. W. des
9 Und nachher machte David sich auf, und er ging aus der Höhle hinaus und rief hinter Saul her und sprach: Mein Herr König! Und Saul blickte hinter sich, und David neigte sein Antlitz zur Erde und beugte sich nieder. 10 Und David sprach zu Saul: Warum hörst du auf die Worte der Menschen, welche sagen: Siehe, David sucht dein Unglück? 11 Siehe, an diesem Tage haben deine Augen gesehen, daß Jehova dich heute in meine Hand gegeben hat in der Höhle. Und man sagte mir, ich solle dich töten; O. Und man gedachte dich zu töten aber mein Auge schonte deiner, und ich sprach: Ich will meine Hand nicht wider meinen Herrn ausstrecken, denn er ist der Gesalbte Jehovas! 12 Und sieh, mein Vater, ja, sieh den Zipfel deines Oberkleides in meiner Hand! Denn daß ich einen Zipfel deines Oberkleides abgeschnitten und dich nicht getötet habe, daran erkenne und sieh, daß nichts Böses in meiner Hand ist, noch ein Vergehen, und daß ich nicht an dir gesündigt habe; du aber stellst meinem Leben nach, um es zu nehmen. 13 Jehova richte zwischen mir und dir, und Jehova räche mich an dir; aber meine Hand soll nicht wider dich sein. 14 Wie der Spruch der Vorväter sagt: Von den Gesetzlosen kommt Gesetzlosigkeit; aber meine Hand soll nicht wider dich sein. 15 Hinter wem zieht der König von Israel her? wem jagst du nach? Einem toten Hunde, einem Floh!
16 So sei denn Jehova Richter, und richte zwischen mir und dir; und er sehe darein und führe meine Streitsache und verschaffe mir Recht aus deiner Hand! d. h. durch Befreiung aus deiner Hand17 Und es geschah, als David diese Worte zu Saul ausgeredet hatte, da sprach Saul: Ist das deine Stimme, mein Sohn David? Und Saul erhob seine Stimme und weinte. 18 Und er sprach zu David: Du bist gerechter als ich. Denn du hast mir Gutes erzeigt, ich aber habe dir Böses erzeigt; 19 und du hast heute bewiesen, daß du Gutes an mir getan hast, da Jehova mich in deine Hand geliefert, und du mich nicht getötet hast. 20 Denn wenn jemand seinen Feind findet, wird er ihn auf gutem Wege ziehen lassen? So möge Jehova dir Gutes vergelten für das, was du an diesem Tage an mir getan hast! 21 Und nun siehe, ich weiß, daß du gewißlich König werden wirst, und daß in deiner Hand das Königtum Israels bestehen wird; 22 so schwöre mir nun bei Jehova, daß du meinen Samen nach mir nicht ausrotten und meinen Namen nicht vertilgen willst aus dem Hause meines Vaters! Und David schwur Saul. Und Saul ging nach seinem Hause; David und seine Männer aber stiegen auf die Bergfeste.
Ka Tohungia anō e Rāwiri a Haora hei Ora anō
1 Ā, nō te hokinga o Haora i te whai i ngā Pirihitini, nā, ka kōrerotia te kōrero ki a ia, "Nanā, kei te koraha o Enekeri a Rāwiri." 2 Kātahi ka tākiritia e Haora ētahi tāngata, e toru mano, he hunga whiriwhiri i roto i a Īharaira katoa, ā, haere ana ki te rapu i a Rāwiri rātou ko āna tāngata ki ngā kāmaka o ngā koati mohoao.
3 Ā, ka tae ki ngā taiepa hipi i te ara, he ana hoki kei reira, ā, ka haere atu a Haora ki te uhi i ōna waewae, heoi i ngā wāhi i roto rawa o te ana a Rāwiri rātou ko āna tāngata e noho ana. 4 Nā, ka mea ngā tāngata a Rāwiri ki a ia, "Nā, ko te rā tēnei i mea ai a Ihowā ki a koe, ‘Nanā, ka hoatu e ahau tōu hoariri ki tōu ringa, ā, ka meatia e koe ki a ia tā tōu hinengaro e pai ai.’ " Kātahi ka whakatika a Rāwiri, ā, tapahia pukutia ana e ia te pito o te koroka o Haora.
5 Ā muri iho, ka whakawiri te ngākau o Rāwiri i roto i a ia, mōna i tapahi i te pito o te koroka o Haora. 6 Nā, ka mea ia ki āna tāngata, "Mā Ihowā ahau e ārai kei meatia tēnei mea ki tōku ariki, ki tā Ihowā i whakawahi ai, kia totoro atu tōku ringa ki a ia, ko tā Ihowā hoki ia i whakawahi ai." 7 Ko ngā kupu ēnei a Rāwiri i haukotia ai e ia āna tāngata, ā, kīhai i tukua kia whakatika ki a Haora. Nā, whakatika ana a Haora i roto i te ana, ā, haere ana i tōna ara.
8 Ka whakatika a Rāwiri i muri, ā, puta ana anō i te ana, ka karanga i muri i a Haora, ka mea, "E tōku ariki, e te kīngi." Ā, i te tirohanga o Haora ki muri i a ia, ka tuohu te mata o Rāwiri, ā, piko ana ki te whenua. 9 Nā, ka mea a Rāwiri ki a Haora, "He aha koe i whakarongo ai ki ngā kupu a te tangata ina mea, ‘Kei te rapu a Rāwiri i te hē mōu’? 10 Nā, kua kite nei ōu kanohi i tēnei rā i tā Ihowā hōmaitanga i a koe ināianei ki tōku ringa i roto i te ana; ā, i kī mai ētahi kia patua koe; otiia i tohu tōku kanohi i a koe; i mea hoki ahau, ‘E kore tōku ringa e totoro ki tōku ariki; ko tā Ihowā ia i whakawahi ai.’ 11 Titiro mai anō hoki, e tōku pāpā, āe rā, tirohia mai te pito o tōu koroka i tōku ringa nei; tā te mea i ahau nei i tapahi ai i te pito o tōu koroka, ā, kīhai i patu i a koe. Nā, ka mōhio koe, ka kite, kāhore he kino, he tutū rānei i tōku ringa; kāhore anō ōku hara ki a koe; heoi e whāia nei ahau e koe kia whakamatea.
12 "Mā Ihowā e whakarite tā tāua whakawā, mā Ihowā anō e rapu he utu mōku i a koe; ko tōku ringa ia e kore e pā ki a koe. 13 E kī nei hoki te whakatauki onamata, ‘Nō te hunga kino mai te kino’; nā, e kore tōku ringa e pā ki a koe.
14 "He whai i a wai i puta mai ai te kīngi o Īharaira? Ko wai tēnei te arumia nei e koe? He kurī mate, he puruhi. 15 Mā Ihowā e whakarongo, e whakarite tā tāua whakawā, māna e titiro mai, e tohe tāku tohe, e whakaora hoki ahau i roto i tōu ringa."
16 Ā, i te mutunga o tā Rāwiri kōrero i ēnei kupu ki a Haora, ka mea a Haora, "Ko tōu reo tēnā, e tāku tama, e Rāwiri?" Nā, ka puaki nui te reo o Haora ka tangi. 17 Nā, ka mea ia ki a Rāwiri, "Tika rawa koe i ahau; he pai hoki tāu utu ki ahau, ko tāku utu ia ki a koe he kino. 18 Kua whakakitea mai nei hoki e koe ināianei te pai o tāu mahi ki ahau; i tā Ihowā tukunga putanga hoki i ahau ki tōu ringa, nā, kīhai koe i patu i ahau. 19 Ki te tūpono hoki te tangata ki tōna hoariri, tērā rānei ia e tukua paitia atu e ia kia haere? Nā, mā Ihowā e hōmai te pai ki a koe hei utu mō tāu mahi ki ahau i tēnei rā.
20 "Nā, e mōhio ana tēnei ahau ko koe pū anō hei kīngi, ā, ka pūmau ki tōu ringa te kīngitanga o Īharaira. 21 Nā, oatitia mai a Ihowā ki ahau e kore e hautopea atu e koe ōku uri i muri i ahau, e kore anō hoki e hunā e koe tōku ingoa i roto i te whare o tōku pāpā."
22 Nā, oati ana a Rāwiri ki a Haora, ā, haere ana a Haora ki tōna whare; ko Rāwiri ia rātou ko āna tāngata i haere ki te pourewa.