1 Et toi, prononce une complainte sur les princes d’Israël,

2 et dis:

Ta mère, qu’était-ce? Une lionne.

Elle était couchée parmi les lions;

C’est au milieu des lionceaux

Qu’elle a élevé ses petits.

3 Elle éleva l’un de ses petits,

Qui devint un jeune lion,

Et qui apprit à déchirer sa proie;

Il dévora des hommes.

4 Les nations entendirent parler de lui,

Et il fut pris dans leur fosse;

Elles mirent une boucle à ses narines et l’emmenèrent

Dans le pays *2 R 23:33.Jé 22:11.d’Égypte.

5 Quand la lionne vit qu’elle attendait en vain,

Qu’elle était trompée dans son espérance,

Elle prit un autre de ses petits,

Et en fit un jeune lion.

6 Il marcha parmi les lions,

Il devint un jeune lion,

Et il apprit à déchirer sa proie;

Il dévora des hommes.

7 Il força leurs palais,

Et détruisit leurs villes;

Le pays, tout ce qui s’y trouvait, fut ravagé,

Au bruit de ses rugissements.

8 Contre lui se rangèrent les nations

D’alentour, des provinces;

Elles tendirent sur lui leur rets,

Et il fut pris dans leur fosse.

9 Elles mirent une *2 Ch 36:6.boucle à ses narines, le placèrent dans une cage,

Et l’emmenèrent auprès du roi de Babylone;

Puis elles le conduisirent dans une forteresse,

Afin qu’on n’entende plus sa voix sur les montagnes d’Israël.

10 Ta mère était, comme toi, semblable à une vigne, Plantée près des eaux.

Elle était féconde et chargée de branches,

A cause de l’abondance des eaux.

11 Elle avait de vigoureux rameaux pour des sceptres de souverains;

Par son élévation elle dominait les branches touffues;

Elle attirait les regards par sa hauteur,

Et par la multitude de ses rameaux.

12 Mais elle a été arrachée avec fureur et jetée par terre;

Le vent d’orient a desséché son fruit;

Ses rameaux vigoureux ont été rompus et desséchés;

Le feu les a dévorés.

13 Et maintenant elle est plantée dans le désert,

Dans une terre sèche et aride.

14 Le feu est sorti de ses branches,

Et a dévoré son fruit;

Elle n’a plus de rameau vigoureux

Pour un sceptre de souverain.

C’est là une complainte, et cela servira de complainte.

1 „Tu însă fă o plângere*Cap. 26:17;27:2. asupra domnului lui Israel 2 și zi: ‘Ce era mamă-ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii și își creștea puii în mijlocul puilor de lei. 3 A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuț*Vers. 6.2 Împ. 23:31,32. învățat să sfâșie prada și a mâncat oameni. 4 Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui și a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări și l-au dus în țara Egiptului*2 Împ. 23:33.2 Cron. 36:4.Ier. 22:11,12.. 5 Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aștepta și că s-a înșelat în nădejdea ei, a luat un alt*2 Împ. 23:34. pui și l-a făcut leuț. 6 El a*Ier. 22:13-17. umblat cu leii, s-a făcut leuț*Vers. 3., a învățat să sfâșie prada și a mâncat oameni. 7 A năvălit în palatele lor și le-a nimicit cetățile; așa că țara, cu tot ce se află în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. 8 Dar împotriva lui s-au înșiruit neamurile*2 Împ. 24:2. din toate ținuturile de primprejur. I-au întins lațuri și a fost prins*Vers. 4. în groapa lor. 9 I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cușcă și l-au dus*2 Cron. 36:6.Ier. 22:18. la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetățuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munții*Cap. 6:2. lui Israel. 10 Mamă-ta, ca și tine*Cap. 17:6., era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare*Deut. 8:7,8,9. și încărcată de mlădițe din pricina belșugului apelor. 11 Ramurile ei erau așa de tari, că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălțimea ei*Cap. 31:3.Dan. 4:11. întrecea ramurile stufoase și atrăgea privirile cu înălțimea ei și prin mulțimea mlădițelor ei. 12 Dar a fost smulsă cu mânie și aruncată la pământ; vântul*Cap. 17:10.Osea 13:15. de răsărit i-a uscat rodul; mlădițele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat și le-a mâncat focul. 13 Și acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat și fără apă. 14 Din mlădițele ei a ieșit*Jud. 9:15.2 Împ. 24:20. Cap. 17:18. foc și i-a mâncat rodul; așa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor.’ Aceasta-i o cântare de jale și va sluji drept cântare de jale*Plâng. 4:20.."