1 Jacob se mit en marche, et s’en alla au pays des fils de l’Orient. 2 Il regarda. Et voici, il y avait un puits dans les champs; et voici, il y avait à côté trois troupeaux de brebis qui se reposaient, car c’était à ce puits qu’on abreuvait les troupeaux. Et la pierre sur l’ouverture du puits était grande. 3 Tous les troupeaux se rassemblaient là; on roulait la pierre de dessus l’ouverture du puits, on abreuvait les troupeaux, et l’on remettait la pierre à sa place sur l’ouverture du puits. 4 Jacob dit aux bergers: Mes frères, d’où êtes-vous? Ils répondirent: Nous sommes de Charan. 5 Il leur dit: Connaissez-vous Laban, fils de Nachor? Ils répondirent: Nous le connaissons. 6 Il leur dit: Est-il en bonne santé? Ils répondirent: Il est en bonne santé; et voici Rachel, sa fille, qui vient avec le troupeau. 7 Il dit: Voici, il est encore grand jour, et il n’est pas temps de rassembler les troupeaux; abreuvez les brebis, puis allez, et faites-les paître. 8 Ils répondirent: Nous ne le pouvons pas, jusqu’à ce que tous les troupeaux soient rassemblés; c’est alors qu’on roule la pierre de dessus l’ouverture du puits, et qu’on abreuve les brebis. 9 Comme il leur parlait encore, survint Rachel avec le troupeau de son père; car elle était bergère. 10 Lorsque Jacob vit Rachel, fille de Laban, frère de sa mère, et le troupeau de Laban, frère de sa mère, il s’approcha, roula la pierre de dessus l’ouverture du puits, et abreuva le troupeau de Laban, frère de sa mère. 11 Et Jacob baisa Rachel, il éleva la voix et pleura. 12 Jacob apprit à Rachel qu’il était parent de son père, qu’il était fils de Rebecca. Et elle courut l’annoncer à son père. 13 Dès que Laban eut entendu parler de Jacob, fils de sa sœur, il courut au-devant de lui, il l’embrassa et le baisa, et il le fit venir dans sa maison. Jacob raconta à Laban toutes ces choses. 14 Et Laban lui dit: Certainement, tu es mon os et ma chair.

Jacob demeura un mois chez Laban. 15 Puis Laban dit à Jacob: Parce que tu es mon parent, me serviras-tu pour rien? Dis-moi quel sera ton salaire. 16 Or, Laban avait deux filles: l’aînée s’appelait Léa, et la cadette Rachel. 17 Léa avait les yeux délicats; mais Rachel était belle de taille et belle de figure. 18 Jacob aimait Rachel, et il dit: *Os 12:13.Je te servirai sept ans pour Rachel, ta fille cadette. 19 Et Laban dit: J’aime mieux te la donner que de la donner à un autre homme. Reste chez moi! 20 Ainsi Jacob servit sept années pour Rachel: et elles furent à ses yeux comme quelques jours, parce qu’il l’aimait. 21 Ensuite Jacob dit à Laban: Donne-moi ma femme, car mon temps est accompli: et j’irai vers elle. 22 Laban réunit tous les gens du lieu, et fit un festin. 23 Le soir, il prit Léa, sa fille, et l’amena vers Jacob, qui s’approcha d’elle. 24 Et Laban donna pour servante à Léa, sa fille, Zilpa, sa servante. 25 Le lendemain matin, voilà que c’était Léa. Alors Jacob dit à Laban: Qu’est-ce que tu m’as fait? N’est-ce pas pour Rachel que j’ai servi chez toi? Pourquoi m’as-tu trompé? 26 Laban dit: Ce n’est point la coutume dans ce lieu de donner la cadette avant l’aînée. 27 Achève la semaine avec celle-ci, et nous te donnerons aussi l’autre pour le service que tu feras encore chez moi pendant sept nouvelles années. 28 Jacob fit ainsi, et il acheva la semaine avec Léa; puis Laban lui donna pour femme Rachel, sa fille. 29 Et Laban donna pour servante à Rachel, sa fille, Bilha, sa servante. 30 Jacob alla aussi vers Rachel, qu’il aimait plus que Léa; et il servit encore chez Laban pendant sept nouvelles années.

31 L’Éternel vit que Léa n’était pas aimée; et il la rendit féconde, tandis que Rachel était stérile. 32 Léa devint enceinte, et enfanta un fils, à qui elle donna le nom de Ruben; car elle dit: L’Éternel a vu mon humiliation, et maintenant mon mari m’aimera. 33 Elle devint encore enceinte, et enfanta un fils, et elle dit: L’Éternel a entendu que je n’étais pas aimée, et il m’a aussi accordé celui-ci. Et elle lui donna le nom de Siméon. 34 Elle devint encore enceinte, et enfanta un fils, et elle dit: Pour cette fois, mon mari s’attachera à moi; car je lui ai enfanté trois fils. C’est pourquoi on lui donna le nom de Lévi. 35 Elle devint encore enceinte, et enfanta un fils, et elle dit: Cette fois, je louerai l’Éternel. C’est pourquoi elle lui donna le nom de Juda. Et elle cessa d’enfanter.

1 Iacov a pornit la drum și s-a dus în țara*Num. 23:7.Osea 12:12. celor ce locuiesc la Răsărit. 2 S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână, și lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare. 3 Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii. 4 Iacov a zis păstorilor: „Fraților, de unde sunteți?" „Din Haran", au răspuns ei. 5 El le-a zis: „Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?" „Îl cunoaștem", i-au răspuns ei. 6 El le-a zis: „Este*Cap. 43:27. sănătos?" „Sănătos", au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. 7 El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăși." 8 Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile." 9 Pe când le vorbea el încă, vine Rahela*Exod 2:16. cu oile tatălui său, căci ea le păzea. 10 Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit*Exod 2:17. piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11 Apoi Iacov a sărutat*Cap. 33:4;45:14,15. pe Rahela și a început să plângă tare. 12 Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl*Cap. 13:8;14:14,16. ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga*Cap. 24:28. de a spus tatălui său. 13 Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a*Cap. 24:29. alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. 14 Și Laban i-a zis: „Cu adevărat*Cap. 2:23.Jud. 9:2.2 Sam. 5:1;19:12,13., tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!" Iacov a stat la Laban o lună.

15 Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?" 16 Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea și cea mai mică, Rahela. 17 Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la față. 18 Iacov iubea pe Rahela și a zis: „Îți voi*Cap. 31:41.2 Sam. 3:14. sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică." 19 Și Laban a răspuns: „Mai bine să ți-o dau ție, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!" 20 Astfel, Iacov a slujit*Cap. 30:26.Osea 12:12. șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. 21 În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru*Jud. 15:1. la ea." 22 Laban a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț*Jud. 14:10.Ioan 2:1,2.. 23 Seara, a luat pe fiică-sa Lea și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. 24 Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. 25 A doua zi dimineață, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?" 26 Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. 27 Isprăvește*Jud. 14:12. săptămâna cu aceasta, și-ți vom da și pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alți șapte ani." 28 Iacov a făcut așa și a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. 29 Și Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. 30 Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea*Vers. 20.Deut. 21:15. mai mult decât pe Lea, și a mai slujit la Laban*Cap. 30:26;31:41.Osea 12:12. alți șapte ani.

31 Domnul a văzut*Ps. 127:3. că Lea nu era iubită și a făcut-o*Cap. 30:1. să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. 32 Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeți fiu); „căci", a zis ea, „Domnul a văzut*Exod 3:7;4:31.Deut. 26:7.Ps. 25:18;106:44. mâhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit". 33 A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită și mi-a dat și pe acesta." De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). 34 Iar a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii." De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). 35 A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu, și a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul." De aceea i-a pus numele*Mat. 1:2. Iuda (Lăudat fie Domnul!). Și a încetat să mai nască.