1 Joseph alla avertir Pharaon, et lui dit: Mes frères et mon père sont arrivés du pays de Canaan, avec leurs brebis et leurs bœufs, et tout ce qui leur appartient; *Ge 45:10.et les voici dans le pays de Gosen. 2 Il prit cinq de ses frères, et les présenta à Pharaon. 3 Pharaon leur dit: Quelle est votre occupation? Ils répondirent à Pharaon: *Ge 46:34.Tes serviteurs sont bergers, comme l’étaient nos pères. 4 Ils dirent encore à Pharaon: Nous sommes venus pour séjourner dans le pays, parce qu’il n’y a plus de pâturage pour les brebis de tes serviteurs, car la famine s’appesantit sur le pays de Canaan; permets donc à tes serviteurs d’habiter au pays de Gosen. 5 Pharaon dit à Joseph: Ton père et tes frères sont venus auprès de toi. 6 Le pays d’Égypte est devant toi; établis ton père et tes frères dans la meilleure partie du pays. Qu’ils habitent dans le pays de Gosen; et, si tu trouves parmi eux des hommes capables, mets-les à la tête de mes troupeaux. 7 Joseph fit venir Jacob, son père, et le présenta à Pharaon. Et Jacob bénit Pharaon. 8 Pharaon dit à Jacob: Quel est le nombre de jours des années de ta vie? 9 Jacob répondit à Pharaon: Les jours des années de *Ps 119:19.Hé 11:9,13.mon pèlerinage sont de cent trente ans. Les jours des années de ma vie ont été peu nombreux et mauvais, et ils n’ont point atteint les jours des années de la vie de mes pères durant leur pèlerinage. 10 Jacob bénit encore Pharaon, et se retira de devant Pharaon. 11 Joseph établit son père et ses frères, et leur donna une propriété dans le pays d’Égypte, dans la meilleure partie du pays, dans la contrée de Ramsès, comme Pharaon l’avait ordonné. 12 Joseph fournit du pain à son père et à ses frères, et à toute la famille de son père, selon le nombre des enfants.

13 Il n’y avait plus de pain dans tout le pays, car la famine était très grande; le pays d’Égypte et le pays de Canaan languissaient, à cause de la famine. 14 Joseph recueillit tout l’argent qui se trouvait dans le pays d’Égypte et dans le pays de Canaan, contre le blé qu’on achetait; et il fit entrer cet argent dans la maison de Pharaon. 15 Quand l’argent du pays d’Égypte et du pays de Canaan fut épuisé, tous les Égyptiens vinrent à Joseph, en disant: Donne-nous du pain! Pourquoi mourrions-nous en ta présence? Car l’argent manque. 16 Joseph dit: Donnez vos troupeaux, et je vous donnerai du pain contre vos troupeaux, si l’argent manque. 17 Ils amenèrent leurs troupeaux à Joseph, et Joseph leur donna du pain contre les chevaux, contre les troupeaux de brebis et de bœufs, et contre les ânes. Il leur fournit ainsi du pain cette année-là contre tous leurs troupeaux. 18 Lorsque cette année fut écoulée, ils vinrent à Joseph l’année suivante, et lui dirent: Nous ne cacherons point à mon seigneur que l’argent est épuisé, et que les troupeaux de bétail ont été amenés à mon seigneur; il ne reste devant mon seigneur que nos corps et nos terres. 19 Pourquoi mourrions-nous sous tes yeux, nous et nos terres? Achète-nous avec nos terres contre du pain, et nous appartiendrons à mon seigneur, nous et nos terres. Donne-nous de quoi semer, afin que nous vivions et que nous ne mourions pas, et que nos terres ne soient pas désolées. 20 Joseph acheta toutes les terres de l’Égypte pour Pharaon; car les Égyptiens vendirent chacun leur champ, parce que la famine les pressait. Et le pays devint la propriété de Pharaon. 21 Il fit passer le peuple dans les villes, d’un bout à l’autre des frontières de l’Égypte. 22 Seulement, il n’acheta point les terres des prêtres, parce qu’il y avait une loi de Pharaon en faveur des prêtres, qui vivaient du revenu que leur assurait Pharaon: c’est pourquoi ils ne vendirent point leurs terres. 23 Joseph dit au peuple: Je vous ai achetés aujourd’hui avec vos terres, pour Pharaon; voici pour vous de la semence, et vous pourrez ensemencer le sol. 24 A la récolte, vous donnerez un cinquième à Pharaon, et vous aurez les quatre autres parties, pour ensemencer les champs, et pour vous nourrir avec vos enfants et ceux qui sont dans vos maisons. 25 Ils dirent: Tu nous sauves la vie! Que nous trouvions grâce aux yeux de mon seigneur, et nous serons esclaves de Pharaon. 26 Joseph fit de cela une loi, qui a subsisté jusqu’à ce jour, et d’après laquelle un cinquième du revenu des terres de l’Égypte appartient à Pharaon; il n’y a que les terres des prêtres qui ne soient point à Pharaon.

27 Israël habita dans le pays d’Égypte, dans le pays de Gosen. Ils eurent des possessions, ils furent féconds et multiplièrent beaucoup. 28 Jacob vécut dix-sept ans dans le pays d’Égypte; et les jours des années de la vie de Jacob furent de cent quarante-sept ans. 29 Lorsqu’Israël approcha du moment de sa mort, il appela son fils Joseph, et lui dit: Si j’ai trouvé grâce à tes yeux, *Ge 24:2.mets, je te prie, ta main sous ma cuisse, et use envers moi de bonté et de fidélité: ne m’enterre pas en Égypte! 30 Quand je serai couché avec mes pères, tu me transporteras hors de l’Égypte, et tu m’enterreras dans leur sépulcre. Joseph répondit: Je ferai selon ta parole. 31 Jacob dit: Jure-le-moi. Et Joseph le lui jura. *Hé 11:21.Puis Israël se prosterna sur le chevet de son lit.

1 Iosif s-a dus*Cap. 46:31. să înștiințeze pe Faraon și i-a spus: „Frații mei și tatăl meu au sosit din țara Canaan, cu oile și boii și cu tot avutul lor; și sunt în ținutul Gosen*Cap. 45:10;46:28.." 2 A luat pe cinci din frații lui și i-a adus înaintea*Fapte 7:13. lui Faraon. 3 Faraon a întrebat pe frații lui Iosif: „Cu ce*Cap. 46:33. vă îndeletniciți?" Ei au răspuns lui Faraon: „Robii*Cap. 46:34. tăi sunt păstori, cum erau și părinții noștri." 4 Și au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim*Cap. 15:13.Deut. 26:5. o vreme aici în țară, pentru că nu mai este pășune pentru oile robilor tăi și este o mare foamete*Cap. 43:1.Fapte 7:11. în țara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ținutul*Cap. 46:34. Gosen." 5 Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6 Țara Egiptului*Cap. 20:15. este deschisă înaintea ta; așază pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul*Vers. 4. Gosen și, dacă găsești printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele." 7 Iosif a adus pe tatăl său Iacov și l-a înfățișat înaintea lui Faraon. Și Iacov a binecuvântat pe Faraon. 8 Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieții tale?" 9 Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele*Ps. 39:12.Evr. 11:9,13. anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține*Iov 14:1. la număr și rele și n-au*Cap. 25:7;35:28. atins zilele anilor vieții părinților mei în timpul călătoriei lor." 10 Iacov a binecuvântat*Vers. 7. iarăși pe Faraon și a plecat dinaintea lui Faraon. 11 Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ramses*Exod 1:11;12:37., cum*Vers. 6. poruncise Faraon. 12 Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

13 Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte mare; țara Egiptului*Cap. 41:30.Fapte 7:11. și țara Canaanului tânjeau din pricina foametei. 14 Iosif*Cap. 41:56. a strâns tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului în schimbul grâului pe care-l cumpărau oamenii și astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon. 15 Când s-a sfârșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif și au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce*Vers. 19. să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem." 16 Iosif a zis: „Dați vitele voastre, și vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint." 17 Și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi și de boi și în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. 18 După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârșit și turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19 Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi și pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, și vom fi ai domnului nostru, noi și pământurile noastre. Dă-ne sămânță să semănăm, ca să trăim și să nu murim și să nu ne rămână pământurile pustii." 20 Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci egiptenii și-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Și țara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. 21 Cât despre popor, l-a mutat în cetăți, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă. 22 Numai*Ezra 7:24. pământurile preoților nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoților, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu și-au vândut pământurile. 23 Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pământurile voastre pentru Faraon; iată, vă dau sămânță, ca să puteți semăna pământul. 24 La vremea roadelor, veți da a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părți vă vor rămâne vouă, ca să semănați ogoarele și să vă hrăniți împreună cu copiii voștri și cu cei ce sunt în casele voastre." 25 Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viața! Să căpătăm*Cap. 33:15. trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon." 26 Iosif a făcut din aceasta o lege care a rămas în picioare până în ziua de azi și după care a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon; numai*Vers. 22. pământurile preoților nu sunt ale lui Faraon.

27 Israel a locuit*Vers. 11. în țara Egiptului, în ținutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut*Cap. 46:3. și s-au înmulțit foarte mult. 28 Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului și zilele anilor vieții lui Iacov au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. 29 Când s-a apropiat*Deut. 31:14.1 Împ. 2:1. Israel de clipa morții, a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune*Cap. 24:2., rogu-te, mâna sub coapsa mea și poartă-te*Cap. 24:49. cu bunătate și credincioșie față de mine: să nu mă îngropi*Cap. 50:25. în Egipt. 30 Ci, când mă voi*2 Sam. 19:37. culca lângă părinții mei, să mă scoți afară din Egipt și să mă îngropi*Cap. 49:29;50:5,13. în mormântul lor." Iosif a răspuns: „Voi face după cuvântul tău." 31 Iacov a zis: „Jură-mi." Și Iosif i-a jurat. Apoi Israel*Cap. 48:2.1 Împ. 1:47.Evr. 11:21. s-a plecat cu fața pe căpătâiul patului.