1 Moise și Aaron s-au dus apoi la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiascăCap. 10:9. în pustie un praznic în cinstea Mea.’" 2 Faraon a răspuns: „Cine2 Împ. 18:35.Iov 21:15. este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voiCap. 3:19. lăsa pe Israel să plece." 3 Ei au zis: „Ni S-a arătatCap. 3:18. Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie." 4 Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentru ce abateți poporul de la lucrul lui? Plecați la lucrărileCap. 1:11. voastre."
5 Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-aCap. 1:7,9. înmulțit acum în țară, și voi mai voiți să-l faceți să-și înceteze lucrările?" 6 Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilorCap. 1:11. norodului și logofeților: 7 „Să nu mai dați poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie. 8 Totuși să le cereți același număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din ele, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: ‘Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru!’ 9 Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci." 10 Isprăvniceii poporului și logofeții au venit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraon: ‘Nu vă mai dau paie; 11 duceți-vă singuri de vă luați paie de unde veți găsi, dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.’" 12 Poporul s-a răspândit în toată țara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. 13 Isprăvniceii îi sileau zicând: „Isprăviți-vă lucrul zi de zi, ca atunci când erau paie!" 14 Au bătut chiar pe logofeții copiilor lui Israel, puși peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce", li se zicea, „n-ați isprăvit ieri și azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?" 15 Logofeții copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon și i-au zis: „Pentru ce te porți așa cu robii tăi? 16 Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, și totuși ni se spune: ‘Faceți cărămizi!’ Ba încă, robii tăi sunt și bătuți, ca și când poporul tău ar fi vinovat." 17 Faraon a răspuns: „Sunteți niște leneși și niște trântori! De aceea ziceți: ‘Haidem să aducem jertfe Domnului!’ 18 Acum, duceți-vă îndată de lucrați; nu vi se vor da paie și veți face același număr de cărămizi."
19 Logofeții copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceți lucrul cuvenit unei zile." 20 Când au ieșit de la Faraon, au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care îi așteptau. 21 ȘiCap. 6:9. le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece! Voi ne-ați făcut urâți lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-ați dat sabia în mână ca să ne omoare." 22 Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? 23 De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n-ai izbăvit pe poporul Tău."
1 后来,摩西和亚伦去对法老说:"耶和华以色列的 神这样说:让我的人民离开这里,叫他们可以在旷野向我守节。"2 法老回答:"耶和华是谁,我要听他的话,让以色列人离开呢?我不认识耶和华,也不让以色列人离开。"3 他们说:"希伯来人的 神遇见了我们;求你让我们走三天的路程到旷野去,献祭给耶和华我们的 神,免得他用瘟疫或刀剑击杀我们。"4 埃及王对他们说:"摩西、亚伦哪,你们为甚么使人民懒惰不作工呢?去挑你们的担子吧。"5 法老又说:"你看,现在这地的民很多,你们竟叫他们歇下担子?"6 就在那天,法老吩咐众民的督工和首领说:7 "你们不要像往日一样再把草给人民做砖,叫他们自己去捡草。8 他们往日做砖的数量,你们还是向他们要,一点也不可减少,因为他们是懒惰的,所以他们才呼喊说:‘让我们去献祭给我们的 神。’9 你们要把更重的工作加在这些人的身上,好使他们专心作工,不听谎言。"
10 众民的督工和首领出来,告诉人民说:"法老这样说:‘我不再给你们草。11 你们自己能在哪里找到草,就到哪里去捡吧,但你们的工作一点也不可减少。’"12 于是,人民就分散到埃及全地,去拾禾秸作草。13 督工们催着说:"你们的工作,每天的本分,要在当天完成,像以前有草的时候一样。"14 法老的督工责打他们派定的以色列人的首领,说:"你们昨天今天为甚么没有做完指定要你们做的砖,像往日一样呢?"
15 以色列人的首领就来,向法老呼求说:"你为甚么这样待你的仆人呢?16 没有草给你的仆人,但他们对我们说:‘你们做砖吧!’看哪,你的仆人受了责打,其实这是你自己人民的错。"17 法老说:"你们确实是懒惰的,所以你们才说:‘让我们去献祭给耶和华。’18 现在你们去作工吧;草是不给你们的,砖却要如数交上。"19 以色列人的首领因有命令说:"你们每天本分要做的砖数不可减少",就知道自己有祸了。
20 他们从法老那里出来的时候,遇见摩西和亚伦,正在站着等候他们,21 就对他们说:"愿耶和华鉴察你们,审判你们,因为你们使我们的香气在法老眼前和他的臣仆眼前都发臭了,把刀放在他们的手里来杀我们。"
22 摩西回到耶和华那里,说:"主啊!你为甚么苦待这人民呢?为甚么差派我呢?23 自从我到法老那里,奉你的名说话以来,他就苦待这人民,你一点也没有拯救你自己的人民。"