1 Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

2 Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

3 Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

4 Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

5 Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

6 Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

7 dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

8 suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

9 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

10 Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

11 Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

13 Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

14 Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

15 vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

16 Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

17 În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

18 munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

19 El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

20 Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

21 puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

22 Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

23 Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

24 Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

25 Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

26 Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

27 Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

28 Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

29 Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

30 Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

31 În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

32 El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

33 Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

34 Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

35 Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

1 Mon âme, bénis l'Éternel! Éternel, mon Dieu, tu es merveilleusement grand; tu es revêtu de splendeur et de majesté.

2 Il s'enveloppe de lumière comme d'un vêtement; il étend les cieux comme une tenture.

3 Il construit sa haute demeure avec les eaux; il fait des nuées son char; il se promène sur les ailes du vent.

4 Il fait des vents ses messagers, des flammes de feu ses serviteurs.

5 Il a posé la terre sur ses bases; elle est inébranlable à jamais.

6 Tu l'avais couverte de l'abîme comme d'un vêtement; les eaux se tenaient sur les montagnes.

7 A ta menace, elles se retirèrent; au bruit de ton tonnerre, elles s'enfuirent.

8 Les montagnes s'élevèrent, les vallées s'abaissèrent au lieu que tu leur avais assigné.

9 Tu as fixé pour les eaux une borne qu'elles ne passeront pas; elles ne reviendront pas couvrir la terre.

10 Il envoie des sources dans les vallées, et elles courent entre les montagnes.

11 Elles abreuvent toutes les bêtes des champs; les ânes sauvages y étanchent leur soif.

12 Les oiseaux habitent sur leurs bords, faisant résonner leur voix dans le feuillage.

13 De sa haute demeure, il abreuve les montagnes; la terre est rassasiée du fruit de tes oeuvres.

14 Il fait germer le foin pour le bétail et l'herbe pour le service de l'homme, faisant sortir la nourriture de la terre;

15 Et le vin qui réjouit le cœur de l'homme et fait resplendir son visage plus que l'huile; et le pain qui soutient le coeur de l'homme.

16 Les arbres de l'Éternel sont rassasiés, les cèdres du Liban qu'il a plantés.

17 C'est là que les oiseaux font leurs nids; les cyprès sont la demeure de la cigogne;

18 Les hautes montagnes sont pour les bouquetins; les rochers sont la retraite des lapins.

19 Il a fait la lune pour marquer les temps; le soleil connaît son coucher.

20 Tu amènes les ténèbres, et la nuit vient, où toutes les bêtes des forêts se promènent.

21 Les lionceaux rugissent après la proie, et pour demander à Dieu leur pâture.

22 Le soleil se lève; ils se retirent, et se couchent dans leurs tanières.

23 Alors l'homme sort à son ouvrage, et à son travail jusqu'au soir.

24 O Éternel, que tes oeuvres sont en grand nombre! Tu les as toutes faites avec sagesse; la terre est pleine de tes richesses.

25 Et cette grande et vaste mer! Là sont des animaux sans nombre, gros et petits.

26 Là se promènent les navires, et ce Léviathan que tu as formé pour s'y jouer.

27 Tous, ils s'attendent à toi, pour que tu leur donnes leur nourriture en son temps.

28 Tu la leur donnes, et ils la recueillent; tu ouvres ta main, et ils sont rassasiés de biens.

29 Caches-tu ta face? ils sont éperdus; retires-tu leur souffle? ils expirent, et retournent en leur poussière.

30 Envoies-tu ton Esprit? ils sont créés, et tu renouvelles la face de la terre.

31 Que la gloire de l'Éternel dure à toujours! Que l'Éternel se réjouisse dans ses oeuvres!

32 Il regarde la terre et elle tremble; il touche les montagnes et elles fument.

33 Je chanterai à l'Éternel tant que je vivrai; je psalmodierai à mon Dieu tant que j'existerai.

34 Que ma méditation lui soit agréable! Je me réjouirai en l'Éternel.

35 Que les pécheurs disparaissent de la terre, et que les méchants ne soient plus! Mon âme, bénis l'Éternel! Louez l'Éternel!