1 (O cîntare de jale a lui David. Cîntată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş.) Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,

2 ca să nu mă sfîşie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor.

3 Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mînile mele,

4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, şi n'am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,

5 atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m'ajungă, să-mi calce viaţa la pămînt, şi slava mea în pulbere să mi -o arunce! (Oprire).

6 Scoală-Te, Doamne, cu mînia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei protivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rînduieşte o judecată!

7 Să Te înconjure adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decît ea, la înălţime!

8 Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!

9 Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte!

10 Scutul meu este în Dumnezeu, care mîntuieşte pe cei cu inima curată.

11 Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mînie în orice vreme.

12 Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul, şi -l ocheşte,

13 îndreptă asupra lui săgeţi omorîtoare şi -i aruncă săgeţi arzătoare!

14 Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea:

15 face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut -o.

16 Fărădelegea pe care a urzit -o, se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut -o, se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.

17 Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, şi voi cînta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt.

1 Hymne de David, qu'il chanta à l'Éternel, au sujet de Cush, le Benjamite. Éternel, mon Dieu, je me retire vers toi; sauve-moi de tous ceux qui me poursuivent, et délivre-moi!

2 De peur qu'ils ne me déchirent comme un lion, et ne me mettent en pièces sans que personne me délivre.

3 Éternel, mon Dieu, si j'ai fait cela, s'il y a de l'iniquité dans mes mains;

4 Si j'ai rendu le mal à celui qui était en paix avec moi, et si j'ai dépouillé celui qui m'opprimait sans cause;

5 Que l'ennemi me poursuive et qu'il m'atteigne; qu'il foule à terre ma vie et couche ma gloire dans la poussière! Sélah (pause).

6 Lève-toi, Éternel, dans ta colère! Élève-toi contre les fureurs de mes ennemis; réveille-toi, viens à moi; accomplis le jugement que tu as ordonné.

7 Ainsi l'assemblée des peuples t'environnera; à cause d'elle, remonte vers les lieux élevés!

8 L'Éternel juge les peuples. Juge-moi, Éternel, selon ma justice, selon l'intégrité qui est en moi.

9 Que la malice des méchants prenne fin, et affermis le juste, toi qui sondes les cœurs et les reins, ô Dieu juste!

10 Dieu est mon bouclier; il délivre ceux qui ont le cœur droit.

11 Dieu fait droit au juste, un Dieu qui s'irrite en tout temps.

12 Si le méchant ne se convertit, Dieu affilera son épée; il a bandé son arc, et il l'ajuste.

13 Il prépare contre lui des armes mortelles, il apprête des flèches ardentes.

14 Voici, le méchant est en travail pour enfanter le mal; il a conçu le crime, mais il n'enfante que mensonge.

15 Il a creusé un trou profond; mais il tombera dans la fosse qu'il a faite.

16 Sa malice retournera sur sa tête, sa violence retombera sur son front.

17 Je célébrerai l'Éternel à cause de sa justice; je chanterai le nom de l'Éternel, le Très-Haut.