1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,

2 cari cugetă lucruri rele în inima lor, şi sînt totdeauna gata să aţîţe războiul!

3 Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă. -

4 Păzeşte-mă, Doamne, de mîinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, cari se gîndesc să mă doboare!

5 Nişte îngîmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele dealungul drumului, şi îmi întind capcane. -(Oprire).

6 Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!

7 Doamne, Dumnezeule, tăria mîntuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.``

8 Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să -i izbutească planurile, ca să nu se fălească! -(Oprire).

9 Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!

10 Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adîncuri, de unde să nu se mai scoale!

11 Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pămînt, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi -l duce la pierzanie.

12 Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi.

13 Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.

1 Au maître-chantre. Psaume de David. Éternel, délivre-moi de l'homme méchant, et garde-moi de l'homme violent,

2 Qui méditent le mal dans leur cœur, et suscitent tous les jours des combats;

3 Qui affilent leur langue comme un serpent; qui ont un venin d'aspic sous leurs lèvres. Sélah (pause).

4 Éternel, garde-moi des mains du méchant, préserve-moi de l'homme violent, qui méditent de me faire tomber.

5 Les orgueilleux m'ont dressé un piège et des cordes; ils ont tendu des rets sur le bord du chemin; ils m'ont dressé des embûches. (Sélah.)

6 J'ai dit à l'Éternel: Tu es mon Dieu; prête l'oreille, ô Éternel, à la voix de mes supplications!

7 Seigneur Éternel, qui es la force de mon salut, tu as couvert ma tête au jour de la bataille.

8 Éternel, n'accorde pas au méchant ses souhaits; ne fais pas réussir ses desseins; ils s'élèveraient. (Sélah.)

9 Que sur la tête de ceux qui m'assiègent, retombe l'iniquité de leurs lèvres!

10 Que des charbons embrasés tombent sur eux! Qu'il les précipite dans le feu, dans des flots profonds d'où ils ne se relèvent plus!

11 L'homme à la langue méchante ne sera point affermi sur la terre; et quant à l'homme violent, le mal le poursuivra et le renversera.

12 Je sais que l'Éternel fera droit à l'affligé, qu'il fera justice aux misérables.

13 Oui, les justes célébreront ton nom; les hommes droits habiteront devant ta face.