1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!
2 Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3 Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,
4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.
5 Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic: ,,Cine ne va vedea?
6 Pun la cale nelegiuiri, şi zic: ,,Iată-ne gata, planul este făcut!`` O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
7 Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată -i loviţi.
8 Limba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce -i văd, clatină din cap.
9 Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: ,,Iată ce a făcut Dumnezeu,`` şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10 Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.
1 Au maître-chantre. Psaume de David. Ö Dieu, écoute ma voix quand je parle; garantis ma vie contre l'ennemi qui m'épouvante!
2 Mets-moi à couvert du complot des méchants, du tumulte des ouvriers d'iniquité;
3 Qui aiguisent leur langue comme une épée, qui ajustent comme une flèche leur parole amère,
4 Pour tirer en secret sur l'innocent; ils tirent soudain contre lui, et n'ont point de crainte.
5 Ils s'affermissent dans un mauvais dessein; ils ne parlent que de cacher des pièges; ils disent: Qui le verra?
6 Ils inventent des fraudes: Nous voilà prêts; le plan est formé! Et leur pensée secrète, le cœur de chacun est un abîme.
7 Mais Dieu leur lance une flèche; soudain les voilà frappés.
8 Et leur langue les fera tomber les uns sur les autres; tous ceux qui les voient s'enfuiront.
9 Les hommes sont tous saisis de crainte; ils racontent l'œuvre de Dieu, et considèrent ce qu'il a fait.
10 Le juste se réjouira en l'Éternel, et se confiera en lui; tous ceux qui ont le cœur droit s'en glorifieront.