1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2 ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
3 Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4 Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
6 O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9 Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11 Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
12 Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
14 Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
16 Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17 Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
18 Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
24 Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!
1 Au maître-chantre. Psaume de David. Éternel, tu m'as sondé, et tu m'as connu.
2 Tu sais quand je m'assieds et quand je me lève; tu découvres de loin ma pensée.
3 Tu vois quand je marche et quand je me couche; tu connais parfaitement toutes mes voies.
4 Même avant que la parole soit sur ma langue, voici, ô Éternel, tu la connais tout entière.
5 Tu me tiens serré par-derrière et par-devant, et tu as mis ta main sur moi.
6 Ta science est trop merveilleuse pour moi, elle est si élevée que je ne puis l’atteindre!
7 Où irais-je loin de ton Esprit, et où fuirais-je loin de ta face?
8 Si je monte aux cieux, tu y es; si je me couche au Sépulcre, t'y voilà.
9 Si je prends les ailes de l'aube du jour, et que j'aille habiter au bout de la mer,
10 Là même, ta main me conduira, et ta droite me saisira.
11 Si je dis: Au moins les ténèbres me couvriront; la nuit devient lumière autour de moi;
12 Les ténèbres mêmes ne sont pas obscures pour toi, et la nuit resplendit comme le jour; les ténèbres sont comme la lumière.
13 Car c'est toi qui as formé mes reins, qui m'as façonné dans le sein de ma mère.
14 Je te loue de ce que j'ai été fait d'une manière si incompréhensible et admirable; tes oeuvres sont merveilleuses, et mon âme le sait très bien.
15 Mes os ne t'étaient point cachés, lorsque j'étais formé dans le secret, façonné comme un tissu dans les lieux bas de la terre.
16 Tes yeux m'ont vu, lorsque j'étais comme une masse informe, et sur ton livre étaient inscrits tous les jours qui m'étaient réservés, quand aucun d'eux n'existait.
17 Que tes pensées me sont précieuses, ô Dieu, et combien le nombre en est grand!
18 Les veux-je compter? Elles sont plus nombreuses que le sable. Suis-je réveillé? Je suis encore avec toi.
19 Ö Dieu, ne feras-tu pas mourir le méchant? Hommes de sang, éloignez-vous de moi!
20 Ils parlent de toi pour mal faire; tes ennemis jurent faussement par ton nom.
21 Éternel, ne haïrais-je pas ceux qui te haïssent? N'aurais-je pas horreur de ceux qui s'élèvent contre toi?
22 Je les hais d'une parfaite haine; je les tiens pour mes ennemis.
23 Sonde-moi, ô Dieu, et connais mon cœur; éprouve-moi, et connais mes pensées.
24 Vois s’il se trouve de l’iniquité en moi, et conduis-moi dans la voie de l'éternité!