1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2 Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3 mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
4 Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.
5 Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
6 Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
7 Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8 Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!
9 Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
10 Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
11 Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!
12 Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!
13 Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!
14 Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
15 Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
16 pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
19 Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
22 Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
23 Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.
24 Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.
25 Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.
26 Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27 Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
29 Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
31 căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.
1 Au maître-chantre. Psaume de David.
2 Ö Dieu de ma louange, ne te tais point! Car la bouche du méchant et la bouche du perfide se sont ouvertes contre moi; ils me parlent avec une langue menteuse.
3 Ils m'environnent de paroles de haine; ils me font la guerre sans cause.
4 En retour de mon amour, ils se font mes adversaires; moi, je ne fais que prier.
5 Ils m'ont rendu le mal pour le bien, et la haine pour mon amour.
6 Établis sur lui un méchant, et qu'un adversaire se tienne à sa droite!
7 Quand on le jugera, qu'il soit déclaré coupable, et que sa prière lui soit imputée à péché!
8 Que ses jours soient peu nombreux; qu'un autre prenne sa charge!
9 Que ses fils soient orphelins, et sa femme veuve!
10 Que ses fils soient errants et mendiants; qu'ils aillent quêter loin de leurs masures!
11 Que le créancier jette le filet sur ce qu'il a; que les étrangers pillent son travail!
12 Qu'il n'y ait personne qui lui continue sa bonté; que nul n'ait pitié de ses orphelins!
13 Que sa postérité soit retranchée; que dans la génération à venir leur nom soit effacé!
14 Que l'iniquité de ses pères revienne en mémoire devant l'Éternel, et que le péché de sa mère ne soit point effacé;
15 Qu'ils soient toujours devant l'Éternel, et qu'il retranche leur mémoire de la terre;
16 Parce qu'il ne s'est pas souvenu d'user de bonté, qu'il a persécuté l'affligé, le pauvre, l'homme au coeur brisé, pour le faire mourir!
17 Il a aimé la malédiction, elle viendra sur lui; il n'a point pris plaisir à la bénédiction, elle s'éloignera de lui.
18 Il sera enveloppé de malédiction comme d'un manteau; elle pénétrera dans son corps comme de l'eau, et dans ses os comme de l'huile.
19 Elle sera comme l'habit dont il se couvre, comme la ceinture dont il est toujours ceint.
20 Tel sera, de la part de l'Éternel, le salaire de mes adversaires, et de ceux qui disent du mal contre moi.
21 Mais toi, Éternel mon Dieu, agis en ma faveur, à cause de ton nom; selon la grandeur de ta bonté, délivre-moi!
22 Car je suis affligé et misérable, et mon cœur est blessé au-dedans de moi.
23 Je m'en vais comme l'ombre quand elle décline; je suis chassé comme la sauterelle.
24 Mes genoux chancellent par le jeûne; ma chair a perdu son embonpoint.
25 Je suis pour eux un sujet d'opprobre; en me voyant, ils hochent la tête.
26 Sois-moi en aide, Éternel mon Dieu!
27 Sauve-moi selon ta bonté, afin qu'ils sachent que c'est ta main, que c'est toi, Éternel, qui l'as fait.
28 Ils maudiront, toi tu béniras; ils s'élèvent, mais ils rougiront, et ton serviteur se réjouira.
29 Que mes adversaires soient revêtus de confusion, et couverts de leur honte comme d'un manteau!
30 Ma bouche louera hautement l'Éternel; je le célébrerai au milieu de la multitude.
31 Car il se tient à la droite du pauvre, pour le sauver de ceux qui condamnent son âme.