1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautele. Un psalm al lui David.) Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinurile mele!

2 Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!

3 Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.

4 Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să -I placă răul; cel rău nu poate locui lîngă Tine.

5 Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea,

6 şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii cari varsă sînge şi înşală.

7 Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta, şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfînt.

8 Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta supt paşii mei.

9 Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gîtlejul le este un mormînt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare.

10 Loveşte -i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! Fă -i să cadă prin înseşi sfaturile lor. Prăbuşeşte -i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta.

11 Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celorce iubesc Numele Tău.

12 Căci Tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne, şi -l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.

1 Au maître-chantre. Avec les flûtes. Psaume de David. Prête l'oreille à mes paroles, ô Éternel, entends mon gémissement!

2 Mon roi et mon Dieu, sois attentif à la voix de mon cri, car c'est toi que je prie!

3 Éternel, dès le matin tu entends ma voix; dès le matin je me tourne vers toi, et je regarde.

4 Car tu n'es pas un Dieu qui prenne plaisir à l'iniquité; le méchant n'habitera point avec toi.

5 Les orgueilleux ne subsisteront pas devant tes yeux; tu hais tous les ouvriers d'iniquité.

6 Tu feras périr ceux qui profèrent le mensonge; l'Éternel a en abomination l'homme de sang et de fraude.

7 Mais moi, dans l'abondance de ta grâce, j'entrerai dans ta maison, je me prosternerai dans ton saint temple, avec crainte.

8 Éternel, conduis-moi par ta justice, à cause de mes ennemis; aplanis ta voie devant moi.

9 Car il n'y a point de sincérité dans leur bouche; leur cœur n'est que malice, leur gosier est un tombeau ouvert; ils flattent avec leur langue.

10 Condamne-les, ô Dieu! Qu'ils échouent dans leurs desseins; renverse-les à cause de la multitude de leurs crimes; car ils se sont révoltés contre toi.

11 Mais que tous ceux qui se retirent vers toi se réjouissent! qu'ils chantent de joie à jamais! Sois leur protecteur, et que ceux qui aiment ton nom, triomphent en toi!

12 Car toi, Éternel, tu bénis le juste; tu l'environnes de ta bienveillance comme d'un bouclier.