1 Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

2 ,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

3 cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

4 Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

5 cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

6 cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

7 Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

9 Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

10 Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

11 Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

12 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

13 Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

14 Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

15 Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

16 Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

17 Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

18 Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19 Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

20 Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

21 Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

22 După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

23 Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

24 Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

25 Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

1 约伯继续他的讲论， 说：

2 "但愿我的景况像以前的岁月， 像 神保守我的日子。

3 那时他的灯照在我的头上， 我靠着他的光行过黑暗。

4 但愿我仍然活在年轻力壮的日子， 那时 神在我的帐棚里与我亲密。

5 全能者仍然与我同在， 我的孩子都环绕我。

6 我用油洗脚， 磐石为我出油成河。

7 我出到城门那里去， 在广场上预备我的座位。

8 年轻人看见我， 就回避， 年老的也起身站立。

9 王子都停止说话， 并且用手掩口。

10 众领袖都不敢作声， 他们的舌头紧贴上颚。

11 耳朵听见我的， 就称我有福。眼睛看见我的， 就作证称赞我。

12 因为我救了呼救的穷人， 和无人帮助的孤儿。

13 将要灭亡的， 为我祝福； 我使寡妇的心欢呼。

14 我以公义作衣服穿上； 我的公平好像外袍和冠冕。

15 我作了瞎子的眼， 瘸子的腿。

16 我作过贫穷人的父亲， 我查究过我素来不认识的人的案件。

17 我打碎了不义的人的牙齿， 使捕食的掉下来。

18 那时我心里想： ‘我必在家中安然去世， 我必增添我的日子像沙尘那么多。

19 我的根蔓延到水边， 露水整夜沾在我的枝上。

20 我的荣耀在身上常新， 我的弓在我手上重新得力。

21 大家都聆听我， 等候我； 静默无声地领受我的指导。

22 我说了话以后， 他们就不再说， 我的言语像雨露一般滴在他们身上。

23 他们等候我像等候雨水， 又大大张嘴如切慕春雨。

24 我向他们微笑， 他们也不敢相信； 他们珍惜我脸上的光。

25 我为他们选择道路， 又坐首位； 我像君王住在军队中， 又像个安慰悲伤的人。’"