1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.
4 A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5 El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.
6 Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.
7 Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.
8 Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.
9 El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
10 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
11 Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.
12 Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``
13 Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.
14 Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?
15 Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.
16 Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;
17 El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
18 care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
19 Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
20 Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
21 Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
22 Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
23 Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.
24 Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
25 Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
26 trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.
27 Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`
28 sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
29 Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,
31 Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.
33 Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.
34 Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.
35 Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.
1 约伯回答说：
2 "我实在知道是这样， 但是， 人在 神面前怎能算为公义呢？
3 人若愿意与他辩论， 连千分之一也答不出来。
4 他心里有智慧， 而且有极大的能力， 有谁对他刚硬而平安无事呢？
5 他在怒中移山翻冈； 山冈却不知道；
6 他使大地震动离开本处， 大地的柱子就摇撼；
7 他吩咐太阳， 太阳就不上升， 又封闭众星；
8 他独自铺开苍天， 步行在海浪之上；
9 他造北斗与参星， 昴星和南方的星座；
10 他所行的大事无法测度， 所行的奇事不可胜数。
11 他行过我身边， 我却看不见； 他掠过去， 我竟不觉察。
12 他夺取， 谁能拦阻他？谁敢问他： ‘你干什么？’
13 神必不抑制他的怒气， 海怪拉哈伯的助手都俯伏在他以下。
14 何况我呢？我怎敢回答他， 措辞与他辩论呢？
15 即使我有理， 也不敢回答， 只向那审判我的求怜悯；
16 即使我呼求， 他也回答我， 我还是不信他会垂听我的声音。
17 他用暴风伤害我， 无缘无故加添我的创伤。
18 他不让我喘一口气， 却使我饱尝苦楚。
19 若论力量， 他多么强大， 若论诉讼， 他说： ‘谁能把我传来？’
20 即使我有理， 我的口还是定我有罪； 即使我完全， 我的口还是判我乖谬。
21 我虽然完全， 却不顾我自己， 倒厌恶我的生命。
22 所以我说， 善恶都是一样， 完全人和恶人， 他都灭尽。
23 灾祸忽然把人杀害的时候， 他就必嘲笑无辜人的遭遇。
24 全世界交在恶人的手中， 他蒙蔽世上审判官的脸， 如果不是他， 那么是谁呢？
25 我的日子过得比信差还快， 飞快逝去， 不见福乐。
26 我的日子消逝有如快船， 好像俯冲猛扑食物的鹰。
27 我若说： ‘我要忘记我的苦情， 要除去愁容， 面露喜乐。’
28 我就惧怕我的一切痛苦， 因为我知道你必不以我为无辜。
29 我既然被定为有罪， 又何必徒然劳苦呢？
30 我若用雪水洗净我的身， 又用碱水洁净我的手，
31 你还是把我扔入坑中， 连我的衣服也憎恶我。
32 他不像我是个人， 使我可以答他， 让我们一起对簿公堂。
33 我俩之间并没有仲裁者， 能够按手在我们双方身上。
34 愿他使他的刑杖离开我， 愿他可畏的威严不惊吓我，
35 我就说话， 也不怕他， 因为我本身并不是这种人。"