1 Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
2 Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
3 Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
4 Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
6 I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
7 El rîde de zarva cetăţilor,
8 Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11 Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
12 Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
13 Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14 Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
17 Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
18 Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
19 Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
20 Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
21 Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22 îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
23 Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24 fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
25 La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26 Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27 Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
28 El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
29 De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30 Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.
1 "山岩间的野山羊的产期你能晓得吗？母鹿下犊之期你能察出吗？
2 它们怀胎的月数你能计算吗？它们生产的日期你能晓得吗？
3 它们屈身， 把子产下， 就除掉生产的疼痛。
4 幼雏渐渐健壮， 在荒野长大， 它们一离群出去， 就不再返回。
5 谁放野驴自由出去呢？谁解开快驴的绳索呢？
6 我使原野作它的家， 使咸地作它的居所。
7 它嗤笑城里的喧哗， 不听赶野驴的呼喝声；
8 它探索群山作它的草场， 寻觅各样青绿的东西。
9 野牛怎肯作你的仆人， 或在你的槽旁过夜呢？
10 你怎能用套绳把野牛系在犁沟呢？它怎肯跟着你耙山谷之地呢？
11 你怎能因它的力大就倚赖它？怎能把你所作的交给它作呢？
12 怎能信任它能把你的粮食运回来； 又收聚你禾场上的谷粒呢？
13 鸵鸟的翅膀欣然鼓动， 但它的翎毛和羽毛哪有慈爱呢？
14 它把蛋都留在地上， 使它们在土里得温暖，
15 它却忘记了人的脚可以把蛋踩碎， 野地的走兽会把蛋践踏。
16 它苛待幼雏， 看它们好像不是自己生的， 就算它的劳苦白费了， 也漠不关心，
17 因为 神使它忘记了智慧， 也没有把聪明分给它。
18 它挺身鼓翼奔跑的时候， 就讥笑马和骑马的人。
19 马的大力是你所赐的吗？它颈上的鬃毛是你披上的吗？
20 是你使它跳跃像蝗虫吗？它喷气之威使人惊惶。
21 它在谷中扒地， 以己力为乐， 它出去迎战手持武器的人。
22 它讥笑可怕的事， 并不惊慌， 也不在刀剑的面前退缩。
23 箭袋、闪烁的矛与枪， 都在它的身上铮铮有声。
24 它震抖激动， 驰骋大地， 一听见角声， 就不能站定。
25 角声一响， 它就说‘呵哈’， 它从远处闻到战争的气味， 又听见军长的雷声和战争的吶喊。
26 鹰鸟飞翔， 展翅南飞， 是因着你的聪明吗？
27 大鹰上腾， 在高处筑巢， 是听你的吩咐吗？
28 它住在山岩之上， 栖息在岩崖与坚固所在之上，
29 从那里窥看猎物， 它们的眼睛可以从远处观望。
30 它的幼雏也都吮血； 被杀的人在哪里， 鹰也在哪里。"