1 Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
2 Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;
3 iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;
4 îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
5 Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.
6 Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
7 Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
8 Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.
9 Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.
10 Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;
11 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;
12 în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
13 Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
14 Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.
15 Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.
16 Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.
17 Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.
18 Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!
19 Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
20 Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,
21 el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...
22 Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
23 El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.
24 S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.
25 Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``
1 "为什么全能者不保留赏善罚恶的时间？为什么认识他的人不能看见他的日子？
2 恶人挪移地界， 抢夺群畜去牧养。
3 他们赶走孤儿的驴， 强取寡妇的牛作抵押。
4 他们使穷人离开大道， 世上的贫民都一起躲藏起来。
5 这些贫穷人像旷野的野驴， 出外劳碌， 殷勤寻觅食物， 野地为他们和他们的孩子供应食物。
6 他们在田里收割草料， 在恶人的葡萄园中摘取剩余的葡萄。
7 他们赤身露体无衣过夜， 在寒冷中毫无遮盖。
8 他被山上的大雨淋湿， 因为没有躲避之处就紧抱磐石。
9 有人从母亲的怀中抢走孤儿， 又强取穷人的衣物作抵押，
10 因此穷人赤身露体流浪， 他们因饥饿就抬走禾捆；
11 他们在那些人的行列之内榨油， 又踹酒， 自己仍然口渴。
12 有人从城里唉哼， 受伤的人呼求， 神却不理会恶人的愚妄。
13 又有人与光为敌， 不认识光明的道， 不留在光明的路中。
14 杀人的黎明起来， 杀戮困苦人与穷人， 夜间又去作盗贼。
15 奸夫的眼睛等待黄昏， 说： ‘没有眼可以看见我’， 就把自己的脸蒙起来。
16 盗贼黑夜挖穿屋子， 白天却躲藏起来， 他们不想认识光明。
17 他们看晨光如死荫， 因为他们认识死荫的惊骇。
18 这些恶人如水面上飘浮的东西迅速流逝， 他们在世上所得的分被咒诅， 他们不能再走葡萄园的路。
19 干旱与炎热怎样消除雪水， 阴间也这样除去犯罪的人。
20 怀他的母胎忘记他， 虫子要以他为甘甜， 他不再被人记念， 不义的人必如树折断。
21 他恶待不能生育， 没有孩子的妇人， 也不善待寡妇。
22 神却用自己的能力延长强暴的人的性命， 生命难保的仍然兴起。
23 神使他们安稳， 他们就有所倚靠， 他的眼也看顾他们的道路。
24 他们被高举不过片时， 就没有了， 他们降为卑， 如众人一样被收拾起来， 他们又如谷穗枯干。
25 如果不是这样， 谁能证明我是撒谎的， 指出我的言语为空虚的呢？"