1 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.
2 Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!
3 Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.
4 Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.
6 El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
7 Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
8 Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.
9 Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.
10 Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.
11 Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;
12 mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.
13 Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.
14 Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16 Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?
17 Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?
18 Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
19 Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.
20 Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
21 Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;
22 dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
23 Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.
24 De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``
1 "我的心因此战兢， 跳离原处。
2 你们当细听他轰轰的声音， 他口中发出隆隆的雷声。
3 他发雷声响遍天下， 也发电光闪到地极。
4 接着雷声霹雳， 神以自己威严之声打雷， 人听到雷声的时候， 神并没有留住风霜雨云。
5 神以奇妙的方法打雷， 他行大事， 我们不能了解。
6 他对雪说： ‘降在地上’， 对大雨暴雨也是这样。
7 他封住各人的手， 叫万人知道他的作为。
8 野兽进入洞中， 留在穴里。
9 风暴来自南宫， 寒冷出于北方。
10 神所呼的气息结成冰， 广阔无边的水也凝结；
11 他使密云满载水气， 云彩布散他的电光。
12 电光照着 神的指引来往旋转， 在地球上行他一切所吩咐的。
13 他使电光来临， 是为施行责罚， 或为滋润大地， 或为赐予慈爱。
14 约伯啊！ 你当留心听这话， 要站立思想 神奇妙的事。
15 神怎样吩咐这些， 又怎样使云中的电光照耀， 你知道吗？
16 密云怎样浮于空中， 那知识全备者奇妙的作为， 你知道吗？
17 地因南风而寂静的时候， 你的衣服怎样热起来， 你知道吗？
18 你能与 神同铺云天吗？这云天坚硬如铸成的镜子。
19 我们因愚昧无知的缘故， 不能陈明我们的案件， 请你告诉我们应该对他说什么话。
20 人怎能对他说： ‘我要说话’？哪有人自愿灭亡呢？
21 人不能看见云后的强光， 唯有经风一吹， 天才晴朗。
22 金光来自北方， 在 神的周围有可怕的威严。
23 论到全能者， 我们无法把他查出； 他大有能力与公平， 又满有公义， 他必不苦待人。
24 因此人人都应该敬畏他； 心中自以为有智慧的， 他都不看顾。"