1 But king Solomon loved many foreign women, besides the daughter of Pharaoh: women of the Moabites, Ammonites, Edomites, Zidonians, Hittites; 2 of the nations of which Jehovah had said to the children of Israel, Ye shall not go in to them, neither shall they come in to you; they would certainly turn away your heart after their gods: to these Solomon was attached in love. 3 And he had seven hundred wives, princesses, and three hundred concubines; and his wives turned away his heart. 4 And it came to pass when Solomon was old, that his wives turned away his heart after other gods; and his heart was not perfect with Jehovah his GodGodHebrew: Elohim as the heart of David his father. 5 And Solomon went after Ashtoreth the goddess of the Zidonians, and after Milcom the abomination of the Ammonites. 6 And Solomon did evil in the sight of Jehovah, and followed not fully Jehovah, as David his father. 7 Then did Solomon build a high place for Chemosh the abomination of the Moabites, on the hill that is before Jerusalem, and for Molech the abomination of the children of Ammon. 8 And so he did for all his foreign wives, who burned incense and sacrificed to their gods.
9 And Jehovah was angry with Solomon, because his heart was turned away from Jehovah the GodGodHebrew: Elohim of Israel, who had appeared to him twice, 10 and had commanded him concerning this thing, not to go after other gods; but he kept not what Jehovah had commanded. 11 And Jehovah said to Solomon, Forasmuch as this is done by thee, and thou hast not kept my covenant and my statutes which I commanded thee, I will certainly rend the kingdom from thee, and will give it to thy servant: 12 notwithstanding in thy days I will not do it, for David thy father’s sake; I will rend it out of the hand of thy son; 13 only, I will not rend away all the kingdom: I will give one tribe to thy son, for David my servant’s sake, and for Jerusalem’s sake which I have chosen.
14 And Jehovah stirred up an adversary to Solomon, Hadad the Edomite; he was of the king’s seed in Edom. 15 Now it came to pass when David was in Edom, when Joab the captain of the host had gone up to bury the slain, after he had smitten every male in Edom 16 (for Joab abode there six months with all Israel, until he had cut off every male in Edom), 17 that Hadad fled, he and certain Edomites of his father’s servants with him, to go into Egypt, Hadad being yet a little child. 18 And they arose out of Midian, and came to Paran, and took men with them out of Paran, and they came to Egypt, to Pharaoh king of Egypt; who gave him a house, and appointed him victuals, and gave him land. 19 And Hadad found great favour in the sight of Pharaoh, and he gave him as wife the sister of his own wife, the sister of Tahpenes the queen. 20 And the sister of Tahpenes bore him Genubath his son; and Tahpenes brought him up in Pharaoh’s house; and Genubath was in Pharaoh’s household, among the sons of Pharaoh. 21 And Hadad heard in Egypt that David slept with his fathers, and that Joab the captain of the host was dead; and Hadad said to Pharaoh, Let me depart, that I may go to mine own country. 22 And Pharaoh said to him, What then dost thou lack with me, that behold, thou desirest to go to thine own country? And he said, Nothing; but in any case let me depart. 23 God stirred him up yet an adversary, Rezon the son of Eliada, who had fled from Hadadezer king of Zobah, his lord. 24 And he collected men to him, and became captain of a band, when David slew them of Zobah; and they went to Damascus, and dwelt there, and reigned in Damascus. 25 And he was an adversary to Israel all the days of Solomon, besides the mischief that Hadad did; and he abhorred Israel, and reigned over Syria.
26 And Jeroboam the son of Nebat, an Ephrathite of Zeredah, Solomon’s servant (whose mother’s name was Zeruah, a widow woman), even he lifted up his hand against the king. 27 And this was the cause that he lifted up his hand against the king: Solomon was building Millo, and closing the breach of the city of David his father; 28 and the man Jeroboam was strong and valiant; and Solomon saw the young man that he was industrious, and he made him ruler over all the charge of the house of Joseph. 29 And it came to pass at that time that Jeroboam went out of Jerusalem, and the prophet Ahijah the Shilonite found him in the way; and he had clad himself with a new garment; and they two were alone in the field. 30 Then Ahijah seized the new garment that was on him, and rent it in twelve pieces; 31 and said to Jeroboam, Take thee ten pieces; for thus saith Jehovah the GodGodHebrew: Elohim of Israel: Behold, I will rend the kingdom out of the hand of Solomon, and will give ten tribes to thee; 32 but one tribe shall he have for my servant David’s sake, and for Jerusalem’s sake, the city which I have chosen out of all the tribes of Israel: 33 because they have forsaken me, and have worshipped Ashtoreth the goddess of the Zidonians, Chemosh the god of the Moabites, and Milcom the god of the children of Ammon, and have not walked in my ways, to do that which is right in my sight, and my statutes and mine ordinances, as David his father. 34 But I will not take the whole kingdom out of his hand; for I will make him prince all the days of his life for David my servant’s sake, whom I chose, who kept my commandments and my statutes; 35 but I will take the kingdom out of his son’s hand, and will give it unto thee, — the ten tribes. 36 And unto his son will I give one tribe, that David my servant may have a lamp always before me in Jerusalem, the city that I have chosen for myself to put my name there. 37 And I will take thee, that thou mayest reign over all that thy soul desireth, and thou shalt be king over Israel. 38 And it shall be, if thou wilt hearken unto all that I command thee, and wilt walk in my ways, and do that which is right in my sight, in keeping my statutes and my commandments, as David my servant did, that I will be with thee, and build thee a lasting house, as I built for David, and will give Israel unto thee. 39 And I will for this afflict the seed of David, but not for ever. 40 And Solomon sought to kill Jeroboam; and Jeroboam arose and fled into Egypt, to Shishak king of Egypt; and he was in Egypt until the death of Solomon.
41 And the rest of the acts of Solomon, and all that he did, and his wisdom, are they not written in the book of the acts of Solomon? 42 And the time that Solomon reigned in Jerusalem over all Israel was forty years. 43 And Solomon slept with his fathers, and was buried in the city of David his father; and Rehoboam his son reigned in his stead.
1 ÎmpăratulNeem. 13:26. Solomon a iubitDeut. 17:17. multe femei străine, afară de fata lui Faraon: moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite, 2 care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intrațiExod 34:16.Deut. 7:3,4. la ele și nici ele să nu intre la voi, căci v-ar întoarce negreșit inimile înspre dumnezeii lor." De aceste neamuri s-a alipit Solomon târât de iubire. 3 A avut de neveste șapte sute de crăiese împărătești și trei sute de țiitoare, și nevestele i-au abătut inima. 4 Când a îmbătrânit Solomon, nevesteleDeut. 17:17.Neem. 13:26. i-au plecat inima spre alți dumnezei și inimaCap. 8:61. nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inimaCap. 9:4. tatălui său David. 5 Solomon s-a dus după AstarteeaVers. 33.Jud. 2:13.2 Împ. 23:13., zeița sidonienilor, și după Milcom, urâciunea amoniților. 6 Și Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului și n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David. 7 AtunciNum. 33:52., Solomon a zidit pe muntele2 Împ. 23:13. din fața Ierusalimului un loc înalt pentru ChemoșNum. 21:29.Jud. 11:24., urâciunea Moabului, pentru Moloh, urâciunea fiilor lui Amon. 8 Așa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie și jertfe dumnezeilor lor. 9 Domnul S-a mâniat pe Solomon pentru că își abătuse inimaVers. 2,3. de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i Se arătaseCap. 3:5;9:2. de două ori. 10 În privința aceasta îi spuseseCap. 6:12;9:6. să nu meargă după alți dumnezei, dar Solomon n-a păzit poruncile Domnului. 11 Și Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut așa și n-ai păzit legământul Meu și legile Mele pe care ți le-am dat, voi rupeVers. 31. Cap. 12:15,16. împărăția de la tine și o voi da slujitorului tău. 12 Numai nu voi face lucrul acesta în timpul vieții tale, pentru tatăl tău David. Ci din mâna fiului tău o voi rupe. 13 Nu voi2 Sam. 7:15.Ps. 89:33. rupe însă toată împărăția; voi lăsa o semințieCap. 12:20. fiului tău, din pricina robului Meu David și din pricina Ierusalimului, peDeut. 12:11. care l-am ales."
14 Domnul1 Cron. 5:26. a ridicat un vrăjmaș lui Solomon: pe Hadad, Edomitul, din neamul împărătesc al Edomului. 15 Pe vremea când a bătut David Edomul2 Sam. 8:14.1 Cron. 18:12,13., Ioab, căpetenia oștirii, suindu-se să îngroape morții, a ucis toată parteaNum. 24:19.Deut. 20:13. bărbătească din Edom; 16 a rămas acolo șase luni cu tot Israelul, până ce a nimicit toată partea bărbătească. 17 Atunci, Hadad a fugit cu niște edomiți, slujitori ai tatălui său, și s-a dus în Egipt. Hadad era încă un băiat pe atunci. 18 Plecând din Madian, s-au dus la Paran, au luat cu ei niște oameni din Paran și au ajuns în Egipt, la Faraon, împăratul Egiptului. Faraon a dat o casă lui Hadad, i-a purtat grijă de mâncare și i-a dat moșii. 19 Hadad a căpătat trecere înaintea lui Faraon până acolo încât Faraon i-a dat de nevastă pe sora nevestei lui, sora împărătesei Tahpenes. 20 Sora Tahpenesei i-a născut pe fiul său Ghenubat. Tahpenes l-a înțărcat în casa lui Faraon; și Ghenubat a fost în casa lui Faraon, în mijlocul copiilor lui Faraon. 21 Când a auzitCap. 2:10,34. Hadad, în Egipt, că David a adormit cu părinții lui și că Ioab, căpetenia oștirii, murise, a zis lui Faraon: „Lasă-mă să mă duc în țara mea." 22 Și Faraon i-a zis: „Ce-ți lipsește la mine, de dorești să te duci în țara ta?" El a răspuns: „Nimic, dar lasă-mă să plec." 23 Dumnezeu a ridicat un alt vrăjmaș lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpânul său Hadadezer2 Sam. 8:3.11:23 Sau: Hadarezer., împăratul din Țoba. 24 El strânsese niște oameni la el și se făcuse capul cetei când2 Sam. 8:3;10:8,18. a măcelărit David oștile stăpânului său. S-au dus la Damasc și s-au așezat acolo și au domnit la Damasc. 25 El a fost un vrăjmaș al lui Israel în tot timpul vieții lui Solomon, în același timp când îi făcea rău Hadad și ura pe Israel. El a împărățit peste Siria.
26 Și IeroboamCap. 12:2.2 Cron. 13:6., slujitorul lui Solomon, a ridicat mâna împotriva împăratului. El era fiul lui Nebat, efratit din Țereda, și avea ca mamă pe o văduvă numită Țerua. 27 Iată cu ce prilej a ridicat2 Sam. 20:21. el mâna împotriva împăratului. SolomonCap. 9:24. zidea Milo și închidea spărturile cetății tatălui său, David. 28 Ieroboam era tare și viteaz; și Solomon, văzând pe tânărul acesta la lucru, i-a dat privegherea peste toți oamenii de corvoadă din casa lui Iosif. 29 În vremea aceea, Ieroboam, ieșind din Ierusalim, a fost întâlnit pe drum de prorocul AhiaCap. 14:2. din Silo, îmbrăcat cu o haină nouă. Erau amândoi singuri pe câmp. 30 Ahia a apucat haina nouă pe care o avea pe el, a rupt-o1 Sam. 15:27;24:5. în douăsprezece bucăți 31 și a zis lui Ieroboam: „Ia-ți zece bucăți! Căci așa vorbeșteVers. 11,13. Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi rupe împărăția din mâna lui Solomon și-ți voi da zece seminții. 32 Dar el va avea o seminție, din pricina robului Meu David și din pricina Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o din toate semințiile lui Israel. 33 Și aceasta, pentru căVers. 5-7. M-au părăsit și s-au închinat înaintea Astarteei, zeița sidonienilor, înaintea lui Chemoș, dumnezeul Moabului, și înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, și pentru că n-au umblat în căile Mele, ca să facă ce este drept înaintea Mea și să păzească legile și poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon. 34 Nu voi lua din mâna lui toată împărăția, căci îl voi ține domn în tot timpul vieții lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales și care a păzit poruncile și legile Mele. 35 DarCap. 12:16,17. voi lua împărăția din mâna fiului său și-ți voi da zece seminții din ea; 36 voi lăsa o seminție fiului său, pentru ca robul Meu DavidCap. 15:4.2 Împ. 8:19.Ps. 132:17. să aibă totdeauna o lumină înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o să pun în ea Numele Meu. 37 Pe tine te voi lua și vei domni peste tot ce-ți va dori sufletul, vei fi împăratul lui Israel. 38 Dacă vei asculta de tot ce-ți voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele și dacă vei face ce este drept înaintea Mea, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut robul Meu David, voi fiIos. 1:5. cu tine, îți voi2 Sam. 7:11,27. zidi o casă trainică, așa cum am zidit lui David, și-ți voi da ție pe Israel. 39 Voi smeri prin aceasta sămânța lui David, dar nu pentru totdeauna.’" 40 Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam. Și Ieroboam s-a sculat și a fugit în Egipt, la Șișac, împăratul Egiptului; a locuit în Egipt până la moartea lui Solomon.
41 Celelalte2 Cron. 9:29. fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el și înțelepciunea lui nu sunt scrise oare în cartea faptelor lui Solomon? 42 Solomon a domnit patruzeci de ani2 Cron. 9:30. la Ierusalim peste tot Israelul. 43 Apoi Solomon a adormit2 Cron. 9:31. cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea tatălui său David. În locul lui a domnit fiul său RoboamMat. 1:7..
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)