1 And this is what the children of Israel inherited in the land of Canaan, which Eleazar the priest, and Joshua the son of Nun, and the chief fathers of the tribes of the children of Israel, allotted for inheritance to them: 2 their inheritance was by lot, as Jehovah had commanded by Moses, for the nine tribes, and the half tribe. 3 For Moses had given the inheritance of the two tribes and the half tribe beyond the Jordan, but to the Levites he had given no inheritance among them. 4 For the children of Joseph were two tribes, Manasseh and Ephraim; and they gave no part to the Levites in the land, save cities to dwell in, and their suburbs for their cattle and for their substance. 5 As Jehovah had commanded Moses, so the children of Israel did, and they divided the land.

6 Then the children of Judah came near to Joshua in Gilgal, and Caleb the son of Jephunneh the Kenizzite said to him, Thou knowest the word that Jehovah spoke to Moses the man of God*GodHebrew: Elohim concerning me and thee, in Kadesh-barnea. 7 Forty years old was I when Moses the servant of Jehovah sent me from Kadesh-barnea to search out the land; and I brought him word again as it was in my heart. 8 And my brethren that had gone up with me made the heart of the people melt; but I wholly followed Jehovah my God*GodHebrew: Elohim9 And Moses swore on that day, saying, The land whereon thy feet have trodden shall assuredly be thine inheritance, and thy children’s for ever! for thou hast wholly followed Jehovah my God*GodHebrew: Elohim10 And now behold, Jehovah has kept me alive, as he said, these forty-five years, since Jehovah spoke this word to Moses, when Israel wandered in the wilderness; and now behold, I am this day eighty-five years old. 11 I am still this day strong, as in the day that Moses sent me: as my strength was then, even so is my strength now, for war, both to go out and to come in. 12 And now give me this mountain, of which Jehovah spoke in that day; for thou heardest in that day that Anakim are there, and great fortified cities. If so be Jehovah shall be with me, then I shall dispossess them, as Jehovah said. 13 And Joshua blessed him, and gave Hebron to Caleb the son of Jephunneh for an inheritance. 14 Hebron therefore became the inheritance of Caleb the son of Jephunneh the Kenizzite to this day, because he wholly followed Jehovah the God*GodHebrew: Elohim of Israel. 15 Now the name of Hebron before was Kirjath-Arba; the great man among the Anakim. And the land rested from war.

1 Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moștenire în țara Canaanului, pe care li le-au*Num. 34:17,18. împărțit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor copiilor lui Israel. 2 Împărțirea s-a făcut prin sorți*Num. 26:55;33:54;34:13., cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate. 3 Căci*Cap. 13:8,32,33. Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, dar leviților nu le dăduse moștenire printre ei. 4 Fiii lui*Gen. 48:5.1 Cron. 5:1,2. Iosif alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și leviților nu li s-a dat parte în țară, afară de cetățile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele și averile lor. 5 Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile*Num. 35:2. Cap. 21:2. pe care le dăduse lui Moise Domnul și au împărțit țara.

6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul*Num. 32:12. Cap. 15:17., i-a zis: „Știi ce*Num. 14:24,30.Deut. 1:36,38. a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine, la Cades-Barnea*Num. 13:26.. 7 Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis*Num. 13:6;14:6. Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată. 8 Frații mei*Num. 13:31,32.Deut. 1:28. care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat*Num. 14:24.Deut. 1:36. în totul calea Domnului Dumnezeului meu. 9 Și în ziua aceea, Moise a jurat și a zis: ‘Țara*Num. 14:23,24.Deut. 1:36. Cap. 1:3. în care*Num. 13:22. a călcat piciorul tău va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului Dumnezeului meu.’ 10 Acum iată că Domnul m-a ținut în viață, cum*Num. 14:30. a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, și acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani. 11 Și astăzi*Deut. 34:7., sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg*Deut. 31:2. în fruntea voastră. 12 Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi*Num. 13:28,33. și că sunt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate*Ps. 18:32,34;60:12.Rom. 8:31., cu mine și-i voi izgoni*Cap. 15:14.Jud. 1:20., cum a spus Domnul." 13 Iosua a binecuvântat*Cap. 22:6. pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a*Cap. 10:37;15:13.Jud. 1:20. Cap. 21:11,12.1 Cron. 6:55,56. dat ca moștenire Hebronul. 14 Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moștenire până în ziua de azi Hebronul*Cap. 21:12., pentru că urmase*Vers. 8,9. în totul calea Domnului Dumnezeului lui Israel. 15 Hebronul se chema*Gen. 23:2. Cap. 15:13. mai înainte Chiriat-Arba – Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Și țara*Cap. 11:23. s-a odihnit de război.