1 Then the scribes and Pharisees from Jerusalem come up to Jesus, saying, 2 Why do thy disciples transgress what has been delivered by the ancients? for they do not wash their hands when they eat bread. 3 But he answering said to them, Why do ye also transgress the commandment of God on account of your traditional teaching? 4 For God commanded saying, Honour father and mother; and, He that speaks ill of father or mother, let him die the death. 5 But ye say, Whosoever shall say to his father or mother, It is a gift, whatsoever it be by which received from me thou wouldest be profited: 6 and he shall in no wise honour his father or his mother; and ye have made void the commandment of God on account of your traditional teaching. 7 Hypocrites! well has Esaias prophesied about you, saying, 8 This people honour me with the lips, but their heart is far away from me; 9 but in vain do they worship me, teaching as teachings commandments of men.

10 And having called to him the crowd, he said to them, Hear and understand: 11 Not what enters into the mouth defiles the man; but what goes forth out of the mouth, this defiles the man. 12 Then his disciples, coming up, said to him, Dost thou know that the Pharisees, having heard this word, have been offended? 13 But he answering said, Every plant which my heavenly Father has not planted shall be rooted up. 14 Leave them alone; they are blind leaders of blind: but if blind lead blind, both will fall into a ditch. 15 And Peter answering said to him, Expound to us this parable. 16 But he said, Are ye also still without intelligence? 17 Do ye not yet apprehend, that everything that enters into the mouth finds its way into the belly, and is cast forth into the draught? 18 but the things which go forth out of the mouth come out of the heart, and those defile man. 19 For out of the heart come forth evil thoughts, murders, adulteries, fornications, thefts, false witnessings, blasphemies; 20 these are the things which defile man; but the eating with unwashen hands does not defile man.

21 And Jesus, going forth from thence, went away into the parts of Tyre and Sidon; 22 and lo, a Canaanitish woman, coming out from those borders, cried to him saying, Have pity on me, Lord, Son of David; my daughter is miserably possessed by a demon. 23 But he did not answer her a word. And his disciples came to him and asked him, saying, Dismiss her, for she cries after us. 24 But he answering said, I have not been sent save to the lost sheep of Israel’s house. 25 But she came and did him homage, saying, Lord, help me. 26 But he answering said, It is not well to take the bread of the children and cast it to the dogs. 27 But she said, Yea, Lord; for even the dogs eat of the crumbs which fall from the table of their masters. 28 Then Jesus answering said to her, O woman, thy faith is great. Be it to thee as thou desirest. And her daughter was healed from that hour.

29 And Jesus, going away from thence, came towards the sea of Galilee, and he went up into the mountain and sat down there; 30 and great crowds came to him, having with them lame, blind, dumb, crippled, and many others, and they cast them at his feet, and he healed them: 31 so that the crowds wondered, seeing dumb speaking, crippled sound, lame walking, and blind seeing; and they glorified the God of Israel. 32 But Jesus, having called his disciples to him, said, I have compassion on the crowd, because they have stayed with me already three days and they have not anything they can eat, and I would not send them away fasting lest they should faint on the way. 33 And his disciples say to him, Whence should we have so many loaves in the wilderness as to satisfy so great a crowd? 34 And Jesus says to them, How many loaves have ye? But they said, Seven, and a few small fishes. 35 And he commanded the crowds to lie down on the ground; 36 and having taken the seven loaves and the fishes, having given thanks, he broke them and gave them to his disciples, and the disciples to the crowd. 37 And all ate and were filled; and they took up what was over and above of the fragments seven baskets full; 38 but they that ate were four thousand men, besides women and children. 39 And, having dismissed the crowds, he went on board ship and came to the borders of Magadan.

1 Atunci, niște farisei și niște cărturari din Ierusalim au*Marcu 7:1. venit la Isus și I-au zis: 2 „Pentru*Marcu 7:5. ce calcă ucenicii Tăi datina*Col. 2:8. bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă." 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?4 Căci Dumnezeu a zis: ‘Cinstește*Exod 20:12.Lev. 19:3.Deut. 5:16.Prov. 23:22.Efes. 6:2.pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine*Exod 21:17.Lev. 20:9.Deut. 27:16.Prov. 20:20;30:17.va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreșit cu moartea.’5 Dar*Marcu 7:11,12.voi ziceți: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu»6 nu mai este ținut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Și ați desființat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.7 Fățarnicilor*Marcu 7:6., bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:8 ‘Norodul acesta*Is. 29:13.Ezec. 33:31.se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.9 Degeaba Mă cinstesc ei învățând*Is. 29:13.Col. 2:18,22.Tit 1:14.ca învățături niște porunci omenești.’"

10 Isus a chemat*Marcu 7:14. mulțimea la Sine și a zis: „Ascultați și înțelegeți:11 Nu*Fapte 10:15.Rom. 14:14,17,20.1 Tim. 4:4.Tit 1:15.ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om."12 Atunci, ucenicii Lui s-au apropiat și I-au zis: „Știi că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?" 13 Drept răspuns, El le-a zis: „Orice*Ioan 15:2.1 Cor. 3:12.răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.14 Lăsați-i: sunt*Is. 9:16.Mal. 2:8. Cap. 23:16.Luca 6:39.niște călăuze oarbe; și când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă."15 Petru*Marcu 7:17. a luat cuvântul și I-a zis: „Deslușește-ne pilda aceasta." 16 Isus a zis: „Și*Cap. 16:9.Marcu 7:18.voi tot fără pricepere sunteți?17 Nu înțelegeți că orice*1 Cor. 6:13.intră în gură merge în pântece și apoi este aruncat afară, în hazna?18 Dar ce*Iac. 3:6.iese din gură vine din inimă, și aceea spurcă pe om.19 Căci*Gen. 6:5;8:21.Prov. 6:14.Ier. 17:9.Marcu 7:21.din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.20 Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om."

21 Isus*Marcu 7:24., după ce a plecat de acolo, S-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului. 22 Și iată că o femeie cananeancă a venit din ținuturile acelea și a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac." 23 El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Și ucenicii Lui s-au apropiat și L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi." 24 Drept răspuns, El a zis: „Eu*Cap. 10:5,6.Fapte 3:25,26;13:46.Rom. 15:8.nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel."25 Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!" 26 Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței*Cap. 7:6.Filip. 3:2.!"27 „Da, Doamne", a zis ea, „dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor." 28 Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credința ta! Facă-ți-se cum voiești." Și fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

29 Isus*Marcu 7:31. a plecat din locurile acelea și a venit lângă*Cap. 4:18. Marea Galileii. S-a suit pe munte și a șezut jos acolo. 30 Atunci*Is. 35:5,6. Cap. 11:5.Luca 7:22. au venit la El multe noroade, având cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alți bolnavi. I-au pus la picioarele Lui și El i-a tămăduit; 31 așa că noroadele se mirau când au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșesc, șchiopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Isus*Marcu 8:1. a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile așteaptă lângă Mine și n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum."33 Ucenicii*2 Împ. 4:43. I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?" 34 „Câte pâini aveți?", i-a întrebat Isus. „Șapte", I-au răspuns ei, „și puțini peștișori." 35 Atunci, Isus a poruncit norodului să șadă pe pământ. 36 A luat*Cap. 14:19. cele șapte pâini și peștișorii și, după ce a mulțumit*1 Sam. 9:13.Luca 22:19. lui Dumnezeu, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărțit norodului. 37 Au mâncat toți și s-au săturat; și s-au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, afară de femei și de copii. 39 În urmă*Marcu 8:10., Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie și a trecut în ținutul Magdalei.