1 In that hour the disciples came to Jesus saying, Who then is greatest in the kingdom of the heavens? 2 And Jesus having called a little child to him, set it in their midst, 3 and said, Verily I say to you, Unless ye are converted and become as little children, ye will not at all enter into the kingdom of the heavens. 4 Whoever therefore shall humble himself as this little child, he is the greatest in the kingdom of the heavens; 5 and whosoever shall receive one such little child in my name, receives me. 6 But whosoever shall offend one of these little ones who believe in me, it were profitable for him that a great millstone had been hanged upon his neck and he be sunk in the depths of the sea.

7 Woe to the world because of offences! For it must needs be that offences come; yet woe to that man by whom the offence comes! 8 And if thy hand or thy foot offend thee, cut it off and cast it from thee; it is good for thee to enter into life lame or maimed, rather than having two hands or two feet to be cast into eternal fire. 9 And if thine eye offend thee, pluck it out and cast it from thee; it is good for thee to enter into life one-eyed, rather than having two eyes to be cast into the hell of fire. 10 See that ye do not despise one of these little ones; for I say unto you that their angels in the heavens continually behold the face of my Father who is in the heavens. 11 For the Son of man has come to save that which was lost. 12 What think ye? If a certain man should have a hundred sheep, and one of them be gone astray, does he not, leaving the ninety and nine on the mountains, go and seek the one that has gone astray? 13 And if it should come to pass that he find it, verily I say unto you, he rejoices more because of it than because of the ninety and nine not gone astray. 14 So it is not the will of your Father who is in the heavens that one of these little ones should perish.

15 But if thy brother sin against thee, go, reprove him between thee and him alone. If he hear thee, thou hast gained thy brother. 16 But if he do not hear thee, take with thee one or two besides, that every matter may stand upon the word of two witnesses or of three. 17 But if he will not listen to them, tell it to the assembly; and if also he will not listen to the assembly, let him be to thee as one of the nations and a tax-gatherer. 18 Verily I say to you, Whatsoever ye shall bind on the earth shall be bound in heaven, and whatsoever ye shall loose on the earth shall be loosed in heaven. 19 Again I say to you, that if two of you shall agree on the earth concerning any matter, whatsoever it may be that they shall ask, it shall come to them from my Father who is in the heavens. 20 For where two or three are gathered together unto my name, there am I in the midst of them.

21 Then Peter came to him and said, Lord, how often shall my brother sin against me and I forgive him? until seven times? 22 Jesus says to him, I say not to thee until seven times, but until seventy times seven. 23 For this cause the kingdom of the heavens has become like a king who would reckon with his bondmen. 24 And having begun to reckon, one debtor of ten thousand talents was brought to him. 25 But he not having anything to pay, his lord commanded him to be sold, and his wife, and his children, and everything that he had, and that payment should be made. 26 The bondman therefore falling down did him homage, saying, Lord, have patience with me and I will pay thee all. 27 And the lord of that bondman, being moved with compassion, loosed him and forgave him the loan. 28 But that bondman having gone out, found one of his fellow-bondmen who owed him a hundred denarii. And having seized him, he throttled him, saying, Pay me if thou owest anything. 29 His fellow-bondman therefore, having fallen down at his feet, besought him, saying, Have patience with me, and I will pay thee. 30 But he would not, but went away and cast him into prison, until he should pay what was owing. 31 But his fellow-bondmen, having seen what had taken place, were greatly grieved, and went and recounted to their lord all that had taken place. 32 Then his lord, having called him to him, says to him, Wicked bondman! I forgave thee all that debt because thou besoughtest me; 33 shouldest not thou also have had compassion on thy fellow-bondman, as I also had compassion on thee? 34 And his lord being angry delivered him to the tormentors till he paid all that was owing to him. 35 Thus also my heavenly Father shall do to you if ye forgive not from your hearts every one his brother.

1 În clipa aceea*Marcu 9:33.Luca 9:46;22:24., ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?" 2 Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor 3 și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă*Ps. 131:2. Cap. 19:14.Marcu 10:14.Luca 18:16.1 Cor. 14:20.1 Pet. 2:2.nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.4 De aceea, oricine*Cap. 20:27;23:11.se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.5 Și oricine*Cap. 10:42.Luca 9:48.va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine.6 Dar*Marcu 9:42.Luca 17:1,2.pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.7 Vai de lume, din pricina prilejurilor*Luca 17:1.1 Cor. 11:19.de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai*Cap. 26:24.de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!8 Acum, dacă*Cap. 5:29,30.Marcu 9:43,45.mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic.9 Și, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul gheenei.

10 Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii*Ps. 34:7.Zah. 13:7.Evr. 1:14.lor în ceruri văd*Est. 1:14.Luca 1:19.pururea fața Tatălui Meu, care este în ceruri.11 Fiindcă*Luca 9:56;19:10.Ioan 3:17;12:47.Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.12 Ce*Luca 15:4.credeți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și se duce să caute pe cea rătăcită?13 Și*Lev. 19:17.Luca 17:3., dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră.14 Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din acești micuți.

15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai*Iac. 5:20.1 Pet. 3:1.câștigat pe fratele tău.16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă*Deut. 17:6;19:15.Ioan 8:17.2 Cor. 13:1.Evr. 10:28.să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân*Rom. 16:17.1 Cor. 5:9.2 Tes. 3:6,14.2 Ioan 10.și ca un vameș.18 Adevărat vă spun că orice*Cap. 16:19.Ioan 20:23.1 Cor. 5:4.veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.19 Vă*Cap. 5:24.mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi*1 Ioan 3:22;5:14.dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.20 Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în*18:20 Grecește: pentru Numele Meu.Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor."

21 Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până*Luca 17:4. la șapte ori?" 22 Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci*Cap. 6:14.Marcu 11:25.Col. 3:13.până la șaptezeci de ori câte șapte.23 De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.24 A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni*18:24 Grecește: talanți..25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l*2 Împ. 4:1.Neem. 5:8.vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria.26 Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot.’27 Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.28 Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: ‘Plătește-mi ce-mi ești dator.’29 Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: ‘Mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti.’30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță până va plăti datoria.31 Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.32 Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.33 Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?’34 Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.35 Tot așa*Prov. 21:13. Cap. 6:12.Marcu 11:26.Iac. 2:13.vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său."