1 Au chef des chantres. Du serviteur de l’Éternel, de David, qui adressa à l’Éternel les paroles de ce cantique, lorsque l’Éternel l’eut délivré de la main de tous ses ennemis et de la main de Saül. Il dit:
2 Je t’aime, ô Éternel, ma force!
3 Éternel, mon rocher, ma forteresse, mon libérateur!
Mon Dieu, mon rocher, où je trouve un abri!
Mon bouclier, la force qui me sauve, ma haute retraite!
4 Je m’écrie: Loué soit l’Éternel!
Et je suis délivré de mes ennemis.
5 Les liens de la mort m’avaient environné,
Et les torrents de la destruction m’avaient épouvanté;
6 Les liens du sépulcre m’avaient entouré,
Les filets de la mort m’avaient surpris.
7 Dans ma détresse, j’ai invoqué l’Éternel,
J’ai crié à mon Dieu;
De son palais, il a entendu ma voix,
Et mon cri est parvenu devant lui à ses oreilles.
8 La terre fut ébranlée et trembla,
Les fondements des montagnes frémirent,
Et ils furent ébranlés, parce qu’il était irrité.
9 Il s’élevait de la fumée dans ses narines,
Et un feu dévorant sortait de sa bouche:
Il en jaillissait des charbons embrasés.
10 Il abaissa les cieux, et il descendit:
Il y avait une épaisse nuée sous ses pieds.
11 Il était monté sur un chérubin, et il volait,
Il planait sur les ailes du vent.
12 Il faisait des ténèbres sa retraite, sa tente autour de lui,
Il était enveloppé des eaux obscures et de sombres nuages.
13 De la splendeur qui le précédait s’échappaient les nuées,
Lançant de la grêle et des charbons de feu.
14 L’Éternel tonna dans les cieux,
Le Très-Haut fit retentir sa voix,
Avec la grêle et les charbons de feu.
15 Il lança ses flèches et dispersa mes ennemis,
Il multiplia les coups de la foudre et les mit en déroute.
16 Le lit des eaux apparut,
Les fondements du monde furent découverts,
Par ta menace, ô Éternel!
Par le bruit du souffle de tes narines.
17 Il étendit sa main d’en haut, il me saisit,
Il me retira des grandes eaux;
18 Il me délivra de mon adversaire puissant,
De mes ennemis qui étaient plus forts que moi.
19 Ils m’avaient surpris au jour de ma détresse;
Mais l’Éternel fut mon appui.
20 Il m’a mis au large,
Il m’a sauvé, parce qu’il m’aime.
21 L’Éternel m’a traité selon ma droiture,
Il m’a rendu selon la pureté de mes mains;
22 Car j’ai observé les voies de l’Éternel,
Et je n’ai point été coupable envers mon Dieu.
23 Toutes ses ordonnances ont été devant moi,
Et je ne me suis point écarté de ses lois.
24 J’ai été sans reproche envers lui,
Et je me suis tenu en garde contre mon iniquité.
25 Aussi l’Éternel m’a rendu selon ma droiture,
Selon la pureté de mes mains devant ses yeux.
26 Avec celui qui est bon tu te montres bon,
Avec l’homme droit tu agis selon la droiture,
27 Avec celui qui est pur tu te montres pur,
Et avec le pervers tu agis selon sa perversité.
28 Tu sauves le peuple qui s’humilie,
Et tu abaisses les regards hautains.
29 Oui, tu fais briller ma lumière;
L’Éternel, mon Dieu, éclaire mes ténèbres.
30 Avec toi je me précipite sur une troupe en armes,
Avec mon Dieu je franchis une muraille.
31 Les voies de Dieu sont parfaites,
La parole de l’Éternel est éprouvée;
Il est un bouclier pour tous ceux qui se confient en lui.
32 Car qui est Dieu, si ce n’est l’Éternel;
Et qui est un rocher, si ce n’est notre Dieu?
33 C’est Dieu qui me ceint de force,
Et qui me conduit dans la voie droite.
34 Il rend mes pieds semblables à ceux des biches,
Et il me place sur mes lieux élevés.
35 Il exerce mes mains au combat,
Et mes bras tendent l’arc d’airain.
36 Tu me donnes le bouclier de ton salut,
Ta droite me soutient,
Et je deviens grand par ta bonté.
37 Tu élargis le chemin sous mes pas,
Et mes pieds ne chancellent point.
38 Je poursuis mes ennemis, je les atteins,
Et je ne reviens pas avant de les avoir anéantis.
39 Je les brise, et ils ne peuvent se relever;
Ils tombent sous mes pieds.
40 Tu me ceins de force pour le combat,
Tu fais plier sous moi mes adversaires.
41 Tu fais tourner le dos à mes ennemis devant moi,
Et j’extermine ceux qui me haïssent.
42 Ils crient, et personne pour les sauver!
Ils crient à l’Éternel, et il ne leur répond pas!
43 Je les broie comme la poussière qu’emporte le vent,
Je les foule comme la boue des rues.
44 Tu me délivres des dissensions du peuple;
Tu me mets à la tête des nations;
Un peuple que je ne connaissais pas m’est asservi.
45 Ils m’obéissent au premier ordre,
Les fils de l’étranger me flattent;
46 Les fils de l’étranger sont en défaillance,
Ils tremblent hors de leurs forteresses.
47 Vive l’Éternel, et béni soit mon rocher!
Que le Dieu de mon salut soit exalté,
48 Le Dieu qui est mon vengeur,
Qui m’assujettit les peuples,
49 Qui me délivre de mes ennemis!
Tu m’élèves au-dessus de mes adversaires,
Tu me sauves de l’homme violent.
50 C’est pourquoi je te louerai parmi les nations, ô Éternel!
Et je chanterai à la gloire de ton nom.
51 Il accorde de grandes délivrances à son roi,
Et il fait miséricorde à son oint,
A David, et à sa postérité, pour toujours.
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David, robul Domnului.
El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubescPs. 144:1. din inimă, Doamne, tăria mea!
2 Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascundEvr. 2:13.,
scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!
3 Eu strig: „Lăudat să fie DomnulPs. 76:4.!"
și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
4 Mă înconjuraseră legăturile morțiiPs. 116:3.
și mă îngroziseră râurile pieirii;
5 mă înfășuraseră legăturile mormântului
și mă prinseseră lațurile morții.
6 Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul
și am strigat către Dumnezeul meu:
din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,
și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7 Atunci s-a zguduitFapte 4:31. pământul și s-a cutremurat,
temeliile munților s-au mișcat
și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.
8 Din nările Lui se ridica fum
și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:
cărbuni aprinși țâșneau din ea.
9 A plecatPs. 144:5. cerurile și S-a coborât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
10 CălăreaPs. 99:1. pe un heruvim și zbura,
venea plutindPs. 104:3. pe aripile vântului.
11 Întunericul Și-l făcuse învelitoare,
iar cortul LuiPs. 97:2., împrejurul Lui,
erau niște ape întunecoase și nori negri.
12 Din strălucireaPs. 97:3. care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori
care aruncau grindină și cărbuni de foc.
13 Domnul a tunat în ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasulPs. 29:3.
cu grindină și cărbuni de foc.
14 A aruncatIos. 10:10.Ps. 144:6.Is. 30:30. săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,
a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.
15 Atunci s-a văzut albiaExod 15:8.Ps. 106:9. apelor
și s-au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea Ta, Doamne,
la vuietul suflării nărilor Tale.
16 El Și-a întins mânaPs. 144:7. de sus, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.
18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;
dar Domnul a fost sprijinul meu.
19 El m-a scos la loc largPs. 31:8;118:5.
și m-a scăpat, pentru că mă iubește.
20 Domnul mi-a făcut1 Sam. 24:19. după neprihănirea mea,
mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului
și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
și nu m-am depărtat de la legile Lui.
23 Am fost fără vină față de El
și m-am păzit de fărădelegea mea.
24 De aceea1 Sam. 26:23., Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
25 Cu cel bun,1 Împ. 8:32. Tu Te arăți bun,
cu omul neprihănit, Te arăți neprihănit,
26 cu cel curat, Te arăți curat
și, cu cel stricat,Lev. 26:23,24,27,28.Prov. 3:34. Te porți după stricăciunea lui.
27 Tu mântuiești pe poporul care se smerește
și smerești privirilePs. 101:1.Prov. 6:17. trufașe.
28 Da, Tu îmi aprinziIov 18:6. lumina mea.
Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.
29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșiteDeut. 32:4.Dan. 4:37.Apoc. 15:3.,
Cuvântul Domnului este încercatPs. 12:6;119:140.Prov. 30:5.:
El este un scut pentruPs. 17:7. toți cei ce aleargă la El.
31 CăciDeut. 32:31,39.1 Sam. 2:2.Ps. 86:8.Is. 45:5. cine este Dumnezeu afară de Domnul
și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu mă încingePs. 91:2. cu putere
și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.
33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor2 Sam. 2:18.Hab. 3:19.
și mă așază pe înălțimileDeut. 32:13;33:29. mele18:33 Cetățuile de pe munți.,
34 El îmi deprindePs. 144:1. mâinile la luptă,
așa că brațele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină
și îndurarea Ta mă face mare.
36 Tu lărgești drumul sub pașii mei
și nu-mi alunecă glezneleProv. 4:12..
37 Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung
și nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38 Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă
și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,
și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!
Strigă către DomnulIov 27:9;35:12.Prov. 1:28.Is. 1:15.Ier. 11:11;14:12.Ezec. 8:18.Mica 3:4.Zah. 7:13., dar nu le răspunde!
42 Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,
îi calc în picioare ca noroiulZah. 10:5. de pe ulițe.
43 Tu mă scapi2 Sam. 2:9,10;3:1. din neînțelegerile poporului, mă pui în fruntea2 Sam. 8. neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoșteamIs. 52:15;55:5. îmi este supus.
44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,
fiii străinuluiDeut. 33:29.Ps. 66:3;81:15. mă lingușescMica 7:17..
45 Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine
și ies tremurând din cetățuile lor.
46 Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47 Dumnezeu, răzbunătorul meu,
care îmi supunePs. 47:3. popoarele
48 și mă izbăvește de vrăjmașii mei!
Tu mă înalțiPs. 59:1. mai presus de potrivnicii mei,
mă scapi de omul asupritor.
49 De aceeaRom. 15:9., Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,
voi cânta spre slava Numelui Tău.
50 El dă mari izbăviriPs. 144:10. împăratului Său
și dă îndurare unsului Său,
lui David, și seminței lui, pe vecie2 Sam. 7:13..
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)