1 Nō te mōhiotanga o Mororekai ki ngā mea katoa i meatia, haehaea ana e Mororekai ōna kākahu, kei te kākahu i te kākahu taratara, kei te mea i te pungarehu ki a ia, haere ana ki waenganui o te pā, he nui, he tīwerawera tāna tangi. 2 Nā, haere ana ia ki mua i te Kūwaha o te Kīngi, e kore hoki e āhei kia haere ki roto i te Kūwaha o te Kīngi ki te mea he taratara te kākahu. 3 Nā, i ngā kāwanatanga katoa, i ngā wāhi i tae atu ai te kupu a te kīngi me tāna ture, nui atu te tangi o ngā Hūrai, te nohopuku, te auē, me te uhunga; ā, he tokomaha he kākahu taratara tō rātou whāriki, he pungarehu.
4 Nā, kua tae ngā kōtiro a Ehetere me āna rangatira rūma, kei te whakaatu ki a ia. Nā, tino mamae rawa te kuīni; hoatu ana e ia he kākahu kia kawea hei kākahu mō Mororekai, kia tangohia hoki ōna kākahu taratara i a ia; otiia kīhai ia i tango atu. 5 Kātahi a Ehetere ka karanga ki a Hataka, ki tētahi o ngā rangatira rūma a te kīngi i whakaritea nei e ia kia tū ki tōna aroaro, ā, ka whakahau i a ia kia haere ki a Mororekai, kia mōhiotia he aha rā tēnei mea, ā, nā te aha hoki.
6 Heoi, haere ana a Hataka ki a Mororekai, ki te waharoa o te pā, arā ki te aronga o te Kūwaha o te Kīngi. 7 Ā, whakaaturia ana e Mororekai ki a ia ngā mea katoa i pā ki a ia, me te tūturu o te moni i kīia e Hāmana kia pāunatia e ia ki roto ki ngā whare taonga o te kīngi hei mea mō ngā Hūrai kia whakangaromia. 8 I hōmai anō e ia ki a ia ngā kupu o te ture i tuhituhia, i hōmai nei i Huhana, kia whakangaromia rātou, ā, māna e whakakite ki a Ehetere, e whakaatu ki a ia, māna hoki ia e whakahau kia haere ki te kīngi wawao ai; kia rapua hoki i tōna aroaro he mea mō tōna iwi.
9 Nā, haere ana a Hataka, whakaaturia ana e ia ki a Ehetere ngā kupu a Mororekai. 10 Kātahi a Ehetere ka kōrero ki a Hataka, ā, hoatu ana e ia he kupu ki a Mororekai, hei mea, 11 "E mōhio ana ngā tāngata katoa a te kīngi, me te iwi o ngā kāwanatanga a te kīngi, ko ngā tāngata katoa, ahakoa tāne, ahakoa wahine, e haere ana ki tō roto marae, ki te kīngi, i te mea kīhai i karangatia, kotahi tonu tāna ture kia whakamatea, ki te kāhore ia e torona atu e te kīngi te hēpeta kōura ki a ia kia ora ai. Engari ko ahau, ka toru tekau ēnei rā ōku kīhai i karangatia kia haere ki te kīngi."
12 Nā, kōrerotia ana e rātou ki a Mororekai ngā kupu a Ehetere, 13 kātahi a Mororekai ka kī atu kia whakahokia tēnei kupu ki a Ehetere, "Kei mahara koe nā ka ora koe i te whare o te kīngi, i ngā Hūrai katoa. 14 Ki te wahangū rawa hoki koe i tēnei wā, tērā e puta ake he tānga manawa, he whakaoranga mō ngā Hūrai i tētahi atu wāhi. Nā, ko koe, ko te whare hoki o tōu pāpā, ka ngaro; ko wai hoki ka mōhio mō te wā pēnei pea i tae mai ai koe ki te kīngitanga?"
15 Kātahi ka kī a Ehetere kia whakahokia tēnei kupu ki a Mororekai: 16 "Tīkina, huihuia ngā Hūrai katoa e kitea ki Huhana, ka nohopuku ai koutou, hei mea mōku; kaua hoki e kai, kaua e inu, kia toru ngā rā, pō, ao, ko ahau hoki, ko mātou ko āku kōtiro ka nohopuku anō; ko reira ahau haere ai ki te kīngi; he mea kāhore nei e rite ki te ture. Ā, ki te mea ka huna ahau, ka huna ahau."
17 Heoi, haere ana a Mororekai, meatia ana e ia ngā mea katoa i whakahaua ki a ia e Ehetere.
1 LUEGO que supo Mardochêo todo lo que se había hecho, 4.1 Gn. 44.13.rasgó sus vestidos, y 4.1 1 R. 20.31,38,41. Job 2.8. Jer. 6.26. Dn. 9.3.vistióse de saco y de ceniza, y fuése por medio de la ciudad clamando con grande y amargo clamor.
2 Y vino hasta delante de la puerta del rey: porque no era lícito pasar adentro de la puerta del rey con vestido de saco.
3 Y en cada provincia y lugar donde el mandamiento del rey y su decreto llegaba, tenían los Judíos grande luto, y 4.3 ver. 16. cp. 9.31.ayuno, y lloro, y lamentación: saco y ceniza era la cama de muchos.
4 Y vinieron las doncellas de Esther y sus 4.4 cp. 1.10.eunucos, y dijéronselo: y la reina tuvo gran dolor, y envió vestidos para hacer vestir á Mardochêo, y hacerle quitar el saco de sobre él; mas él no los recibió.
5 Entonces Esther llamó á Atach, uno de los eunucos del rey, que él había hecho estar delante de ella, y mandólo á Mardochêo, con orden de saber qué era aquello, y por qué.
6 Salió pues Atach á Mardochêo, á la plaza de la ciudad que estaba delante de la puerta del rey.
7 Y Mardochêo le declaró todo lo que le había acontecido, y 4.7 cp. 3.9.dióle noticia de la plata que Amán había dicho que pesaría para los tesoros del rey por razón de los Judíos, para destruirlos.
8 Dióle también 4.8 cp. 3.14 y 8.13.la copia de la escritura del decreto que había sido dado en Susán para que fuesen destruídos, á fin de que la mostrara á Esther y se lo declarase, y le encargara que fuese al rey á suplicarle, y á pedir delante de él por su pueblo.
9 Y vino Atach, y contó á Esther las palabra de Mardochêo.
10 Entonces Esther dijo á Atach, y mandóle decir á Mardochêo:
11 Todos los siervos del rey, y el pueblo de las provincias del rey saben, que cualquier hombre ó mujer que entra al rey 4.11 cp. 5.1.al patio de adentro sin ser llamado, por 4.11 Dn. 2.9.una sola ley ha de morir: salvo aquel 4.11 cp. 5.2 y 8.4.a quien el rey extendiere el cetro de oro, el cual vivirá: y yo no he sido llamada para entrar al rey estos treinta días.
12 Y dijeron á Mardochêo las palabras de Esther.
13 Entonces dijo Mardochêo que respondiesen á Esther: No pienses en tu alma, que escaparás en la casa del rey más que todos los Judíos:
14 Porque si absolutamente callares en este tiempo, respiro y libertación tendrán los Judíos de otra parte; mas tú y la casa de tu padre pereceréis. ¿Y quién sabe si para esta hora te han hecho llegar al reino?
15 Y Esther dijo que respondiesen á Mardochêo:
16 Ve, y junta á todos los Judíos que se hallan en Susán, y ayunad por mí, y no comáis ni bebáis 4.16 cp. 5.1.en tres días, noche ni día: yo también con mis doncellas ayunaré igualmente, y así entraré al rey, aunque no sea conforme á la ley; y si perezco, que perezca.
17 Entonces se fué Mardochêo, é hizo conforme á todo lo que le mandó Esther.