1 "Man, who is born of a woman,

is of few days, and full of trouble.

2 He grows up like a flower, and is cut down.

He also flees like a shadow, and doesn’t continue.

3 Do you open your eyes on such a one,

and bring me into judgment with you?

4 Who can bring a clean thing out of an unclean?

Not one.

5 Seeing his days are determined,

the number of his months is with you,

and you have appointed his bounds that he can’t pass.

6 Look away from him, that he may rest,

until he accomplishes, as a hireling, his day.

7 "For there is hope for a tree if it is cut down,

that it will sprout again,

that the tender branch of it will not cease.

8 Though its root grows old in the earth,

and its stock dies in the ground,

9 yet through the scent of water it will bud,

and sprout boughs like a plant.

10 But man dies, and is laid low.

Yes, man gives up the spirit, and where is he?

11 As the waters fail from the sea,

and the river wastes and dries up,

12 so man lies down and doesn’t rise.

Until the heavens are no more, they will not awake,

nor be roused out of their sleep.

13 "Oh that you would hide me in Sheol,*14:13 Sheol is the place of the dead.

that you would keep me secret until your wrath is past,

that you would appoint me a set time and remember me!

14 If a man dies, will he live again?

I would wait all the days of my warfare,

until my release should come.

15 You would call, and I would answer you.

You would have a desire for the work of your hands.

16 But now you count my steps.

Don’t you watch over my sin?

17 My disobedience is sealed up in a bag.

You fasten up my iniquity.

18 "But the mountain falling comes to nothing.

The rock is removed out of its place.

19 The waters wear the stones.

The torrents of it wash away the dust of the earth.

So you destroy the hope of man.

20 You forever prevail against him, and he departs.

You change his face, and send him away.

21 His sons come to honor, and he doesn’t know it.

They are brought low, but he doesn’t perceive it of them.

22 But his flesh on him has pain,

and his soul within him mourns."

1 Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină*Cap. 5:7.Ecl. 2:23. de necazuri.

2 Se naște*Cap. 8:9.Ps. 90:5,6,9;102:11;103:15;144:4.Is. 40:6.Iac. 1:10,11;4:14.1 Pet. 1:24. și e tăiat ca o floare;

fuge și piere ca o umbră.

3 Și asupra lui*Ps. 144:3. ai Tu ochiul deschis!

Și pe mine mă tragi*Ps. 143:2. la judecată cu Tine!

4 Cum ar putea*Gen. 5:3.Ps. 51:5.Ioan 3:6.Rom. 5:12.Efes. 2:3. să iasă dintr-o ființă necurată un om curat?

Nu poate să iasă niciunul.

5 Dacă*Cap. 7:1. zilele lui sunt hotărâte,

dacă i-ai numărat lunile,

dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

6 întoarce-Ți*Cap. 7:16,19;10:20.Ps. 39:13. măcar privirile de la el și dă-i răgaz,

să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul*Cap. 7:1. la sfârșitul zilei.

7 Un copac și tot are nădejde,

căci, când este tăiat*Vers. 14., odrăslește din nou

și iar dă lăstari.

8 Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,

când îi piere trunchiul în țărână,

9 înverzește iarăși de mirosul apei

și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

10 Dar omul, când moare, rămâne întins.

Omul, când își dă sufletul, unde mai este?

11 Cum pier apele din lacuri

și cum seacă și se usucă râurile,

12 așa se culcă și omul și nu se mai scoală;

cât*Ps. 102:26.Is. 51:6;65:17;66:22.Fapte 3:21.Rom. 8:20.2 Pet. 3:7,10,11.Apoc. 20:11;21:1. vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă

și nu se mai scoală din somnul lui.

13 Ah, de m-ai ascunde în Locuința morților,

de m-ai acoperi până-Ți va trece mânia

și de mi-ai rândui o vreme când Îți

vei aduce iarăși aminte de mine!

14 Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,

aș*Cap. 13:15. mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele,

până*Vers. 7. mi se va schimba starea în care mă găsesc.

15 Atunci m-ai*Cap. 13:22. chema și Ți-aș răspunde

și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

16 Dar astăzi îmi numeri*Cap. 10:6,14;13:27;31:4;34:21.Ps. 56:8;139:1-3.Prov. 5:21.Ier. 32:19. pașii,

ai ochiul asupra păcatelor mele;

17 călcările mele de lege*Deut. 32:34.Osea 13:12. sunt pecetluite într-un mănunchi

și născocești fărădelegi în sarcina mea.

18 Cum se prăbușește muntele și piere,

cum piere stânca din locul ei,

19 cum este mâncată piatra de ape

și cum este luat pământul de râu,

așa nimicești Tu nădejdea omului.

20 Îl urmărești întruna și se duce;

Îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.

21 De ajung fiii lui la cinste, el*Ecl. 9:5.Is. 63:16. nu știe nimic;

de sunt înjosiți, habar n-are.

22 Numai pentru el simte durere în trupul lui,

numai pentru el simte întristare în sufletul lui."