1 After this Job opened his mouth, and cursed the day of his birth. 2 Job answered:
3 "Let the day perish in which I was born,
the night which said, ‘There is a boy conceived.’
4 Let that day be darkness.
Don’t let God from above seek for it,
neither let the light shine on it.
5 Let darkness and the shadow of death claim it for their own.
Let a cloud dwell on it.
Let all that makes the day black terrify it.
6 As for that night, let thick darkness seize on it.
Let it not rejoice among the days of the year.
Let it not come into the number of the months.
7 Behold, let that night be barren.
Let no joyful voice come therein.
8 Let them curse it who curse the day,
who are ready to rouse up leviathan.
9 Let the stars of its twilight be dark.
Let it look for light, but have none,
neither let it see the eyelids of the morning,
10 because it didn’t shut up the doors of my mother’s womb,
nor did it hide trouble from my eyes.
11 "Why didn’t I die from the womb?
Why didn’t I give up the spirit when my mother bore me?
12 Why did the knees receive me?
Or why the breast, that I should nurse?
13 For now I should have lain down and been quiet.
I should have slept, then I would have been at rest,
14 with kings and counselors of the earth,
who built up waste places for themselves;
15 or with princes who had gold,
who filled their houses with silver;
16 or as a hidden untimely birth I had not been,
as infants who never saw light.
17 There the wicked cease from troubling.
There the weary are at rest.
18 There the prisoners are at ease together.
They don’t hear the voice of the taskmaster.
19 The small and the great are there.
The servant is free from his master.
20 "Why is light given to him who is in misery,
life to the bitter in soul,
21 who long for death, but it doesn’t come;
and dig for it more than for hidden treasures,
22 who rejoice exceedingly,
and are glad, when they can find the grave?
23 Why is light given to a man whose way is hidden,
whom God has hedged in?
24 For my sighing comes before I eat.
My groanings are poured out like water.
25 For the thing which I fear comes on me,
that which I am afraid of comes to me.
26 I am not at ease, neither am I quiet, neither do I have rest;
but trouble comes."
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.
2 A luat cuvântul și a zis:
3 „BlestemateCap. 10:18,19.Ier. 15:10;20:14. să fie ziua în care m-am născut
și noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea,
să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer
și să nu mai strălucească lumina peste ea!
5 S-o cuprindă întunericulCap. 10:21,22;16:16;28:3.Ps. 23:4;44:19;107:10,14.Ier. 13:16.Amos 5:8. și umbra morții,
nori groși să vină peste ea
și neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,
să piară din an,
să nu mai fie numărată între luni!
7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ceIer. 9:17,18. știu să întărâte leviatanul3:8 Sau: crocodil.;
9 să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aștepte lumina
și să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,
nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.
11 De ceCap. 10:18. n-am murit în pântecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei?
12 De ce am găsit genunchiGen. 30:3.Is. 66:12. care să mă primească?
Și țâțe care să-mi dea lapte?
13 Acum aș fi culcat, aș fi liniștit,
aș dormi și m-aș odihni
14 cu împărații și cei mari de pe pământ,
care și-au zidit falniceCap. 15:28. morminte,
15 cu domnitorii care aveau aur
și și-au umplut casele cu argint.
16 Sau n-aș mai fi în viață,
aș fi ca o stârpiturăPs. 58:8. îngropată,
ca niște copii care n-au văzut lumina!
17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.
18 Acolo cei puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace,
nu mai audCap. 39:7. glasul asupritorului;
19 cel mai mic și cel mare sunt tot una acolo,
și robul scapă de stăpânul său.
20 Pentru ce dăIer. 20:18. Dumnezeu lumină celui ce suferă
și viață celor amărâți1 Sam. 1:10.2 Împ. 4:27.Prov. 31:6. la suflet,
21 care așteaptăApoc. 9:6. moartea, și nu vine,
măcar că o doresc mai mult decât o comoarăProv. 2:4.,
22 care n-ar mai putea de bucurie
și de veselie dacă ar găsi mormântul?
23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă,
pe care îl îngrădeșteCap. 19:8.Plâng. 3:7. Dumnezeu din toate părțile?
24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele
și jalea mi se varsă ca apa.
25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26 N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă,
și necazul dă peste mine."
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/qHG3xNP8jqR-HqIiucz0L)