1 Then Job answered,

2 "I have heard many such things.

You are all miserable comforters!

3 Shall vain words have an end?

Or what provokes you that you answer?

4 I also could speak as you do.

If your soul were in my soul’s place,

I could join words together against you,

and shake my head at you,

5 but I would strengthen you with my mouth.

The solace of my lips would relieve you.

6 "Though I speak, my grief is not subsided.

Though I forbear, what am I eased?

7 But now, God, you have surely worn me out.

You have made all my company desolate.

8 You have shriveled me up. This is a witness against me.

My leanness rises up against me.

It testifies to my face.

9 He has torn me in his wrath and persecuted me.

He has gnashed on me with his teeth.

My adversary sharpens his eyes on me.

10 They have gaped on me with their mouth.

They have struck me on the cheek reproachfully.

They gather themselves together against me.

11 God delivers me to the ungodly,

and casts me into the hands of the wicked.

12 I was at ease, and he broke me apart.

Yes, he has taken me by the neck, and dashed me to pieces.

He has also set me up for his target.

13 His archers surround me.

He splits my kidneys apart, and does not spare.

He pours out my bile on the ground.

14 He breaks me with breach on breach.

He runs at me like a giant.

15 I have sewed sackcloth on my skin,

and have thrust my horn in the dust.

16 My face is red with weeping.

Deep darkness is on my eyelids,

17 although there is no violence in my hands,

and my prayer is pure.

18 "Earth, don’t cover my blood.

Let my cry have no place to rest.

19 Even now, behold, my witness is in heaven.

He who vouches for me is on high.

20 My friends scoff at me.

My eyes pour out tears to God,

21 that he would maintain the right of a man with God,

of a son of man with his neighbor!

22 For when a few years have come,

I will go the way of no return.

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „Astfel de lucruri am auzit eu des;

voi toți sunteți niște*Cap. 13:4. mângâietori supărăcioși.

3 Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt?

Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?

4 Ca voi aș vorbi eu

de ați fi în locul meu?

V-aș copleși cu vorbe,

aș da*Ps. 22:7;109:25.Plâng. 2:12. din cap la voi?

5 V-aș mângâia cu gura

și aș mișca din buze

ca să vă ușurez durerea.

6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,

iar dacă tac, cu ce se micșorează?

7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…

Mi-ai pustiit toată casa!

8 M-ai apucat ca pe un vinovat –

dovadă slăbiciunea mea,

care se ridică și mă învinuiește în față.

9 Mă sfâșie și mă urmărește în mânia*Cap. 10:16,17. Lui,

scrâșnește din dinți împotriva mea,

mă lovește*Cap. 13:24. și mă străpunge cu privirea Lui.

10 Ei deschid*Ps. 22:13. gura să mă mănânce,

mă ocărăsc și mă bat*Plâng. 3:30.Mica 5:1. peste obraji,

se înverșunează*Ps. 35:15. cu toții după mine.

11 Dumnezeu mă lasă*Cap. 1:15,17. la bunul plac al celor nelegiuiți

și mă aruncă în mâinile celor răi.

12 Eram liniștit și m-a scuturat,

m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,

a tras asupra mea ca*Cap. 7:20. într-o țintă.

13 Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile.

El Îmi străpunge rărunchii fără milă,

îmi varsă fierea pe pământ,

14 mă frânge bucăți, bucăți,

Se aruncă asupra mea ca un războinic.

15 Mi-am cusut un sac pe piele

și mi-am prăvălit capul*Cap. 30:19.Ps. 7:5. în țărână.

16 Plânsul mi-a înroșit fața

și umbra morții este pe pleoapele mele.

17 Totuși n-am făcut nicio nelegiuire

și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

18 Pământule, nu-mi acoperi sângele,

și vaietele*Cap. 27:9.Ps. 66:18,19. mele să n-aibă margini!

19 Chiar acum martorul*Rom. 1:9. meu este în cer,

apărătorul meu este în locurile înalte.

20 Prietenii mei râd de mine,

dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,

21 să facă dreptate*Cap. 31:35.Ecl. 6:10.Is. 45:9.Rom. 9:20. omului înaintea lui Dumnezeu

și fiului omului împotriva prietenilor lui.

22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit

și mă voi duce pe o cărare*Ecl. 12:5. de unde nu mă voi mai întoarce.