1 Then Job answered,

2 "How long will you torment me,

and crush me with words?

3 You have reproached me ten times.

You aren’t ashamed that you attack me.

4 If it is true that I have erred,

my error remains with myself.

5 If indeed you will magnify yourselves against me,

and plead against me my reproach,

6 know now that God has subverted me,

and has surrounded me with his net.

7 "Behold, I cry out of wrong, but I am not heard.

I cry for help, but there is no justice.

8 He has walled up my way so that I can’t pass,

and has set darkness in my paths.

9 He has stripped me of my glory,

and taken the crown from my head.

10 He has broken me down on every side, and I am gone.

He has plucked my hope up like a tree.

11 He has also kindled his wrath against me.

He counts me among his adversaries.

12 His troops come on together,

build a siege ramp against me,

and encamp around my tent.

13 "He has put my brothers far from me.

My acquaintances are wholly estranged from me.

14 My relatives have gone away.

My familiar friends have forgotten me.

15 Those who dwell in my house and my maids consider me a stranger.

I am an alien in their sight.

16 I call to my servant, and he gives me no answer.

I beg him with my mouth.

17 My breath is offensive to my wife.

I am loathsome to the children of my own mother.

18 Even young children despise me.

If I arise, they speak against me.

19 All my familiar friends abhor me.

They whom I loved have turned against me.

20 My bones stick to my skin and to my flesh.

I have escaped by the skin of my teeth.

21 "Have pity on me. Have pity on me, you my friends,

for the hand of God has touched me.

22 Why do you persecute me as God,

and are not satisfied with my flesh?

23 "Oh that my words were now written!

Oh that they were inscribed in a book!

24 That with an iron pen and lead

they were engraved in the rock forever!

25 But as for me, I know that my Redeemer lives.

In the end, he will stand upon the earth.

26 After my skin is destroyed,

then I will see God in my flesh,

27 whom I, even I, will see on my side.

My eyes will see, and not as a stranger.

"My heart is consumed within me.

28 If you say, ‘How we will persecute him!’

because the root of the matter is found in me,

29 be afraid of the sword,

for wrath brings the punishments of the sword,

that you may know there is a judgment."

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „Până când îmi veți întrista sufletul

și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?

3 Iată că de zece ori m-ați batjocorit*Gen. 31:7.Lev. 26:26..

Nu vă este rușine să vă purtați așa?

4 Dacă am păcătuit cu adevărat,

numai eu sunt răspunzător de aceasta.

5 Credeți că mă puteți lua*Ps. 38:16. de sus?

Credeți că mi-ați dovedit că sunt vinovat?

6 Atunci, să știți că Dumnezeu mă urmărește

și mă învelește cu lațul Lui.

7 Iată, țip de silnicie, și nimeni nu răspunde;

cer dreptate, și dreptate nu este!

8 Mi-a tăiat orice ieșire*Cap. 3:23.Ps. 88:8. și nu pot trece;

a răspândit întuneric pe cărările mele.

9 M-a despuiat de slava*Ps. 89:44. mea,

mi-a luat cununa de pe cap,

10 m-a zdrobit din toate părțile și pier,

mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

11 S-a aprins de mânie împotriva mea,

S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș*Cap. 13:24.Plâng. 2:5..

12 Oștile Lui au pornit deodată înainte,

și-au croit drum*Cap. 30:12. până la mine

și au tăbărât în jurul cortului meu.

13 A depărtat pe frații mei*Ps. 31:11;38:11;69:8;88:8,18. de la mine,

și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.

14 Rudele mele m-au părăsit,

și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.

15 Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin,

în ochii lor sunt un necunoscut.

16 Chem pe robul meu, și nu răspunde;

îl rog cu gura mea, și degeaba.

17 Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele

și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18 Până și copiii*2 Împ. 2:23. mă disprețuiesc:

dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19 Aceia*Ps. 41:9;55:13,14,20. în care mă încredeam mă urăsc,

aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.

20 Oasele mi se țin de piele*Cap. 30:30.Ps. 102:5.Plâng. 4:8. și de carne;

nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinți.

21 Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!

Căci mâna*Cap. 1:11.Ps. 38:2. lui Dumnezeu m-a lovit.

22 De ce mă urmăriți*Ps. 69:26. ca Dumnezeu?

Și nu vă mai săturați de carnea mea?

23 O! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise,

să fie scrise într-o carte;

24 aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier

și cu plumb în stâncă pe vecie…

25 Dar știu că Răscumpărătorul*19:25 Evreiește: Goel. meu este viu

și că Se va ridica la urmă pe pământ.

26 Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne*Ps. 17:15.1 Cor. 13:12.1 Ioan 3:2.,

voi vedea totuși pe Dumnezeu.

27 Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor;

ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.

Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.

28 Atunci veți zice: ‘Pentru ce-l*Vers. 22. urmăream noi?’

Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29 Temeți-vă de sabie,

căci pedepsele date cu sabia sunt grozave!

Și să*Ps. 58:10,11. știți că este o judecată."