1 Then Job answered,
2 "Oh that my anguish were weighed,
and all my calamity laid in the balances!
3 For now it would be heavier than the sand of the seas,
therefore my words have been rash.
4 For the arrows of the Almighty are within me.
My spirit drinks up their poison.
The terrors of God set themselves in array against me.
5 Does the wild donkey bray when he has grass?
Or does the ox low over his fodder?
6 Can that which has no flavor be eaten without salt?
Or is there any taste in the white of an egg?
7 My soul refuses to touch them.
They are as loathsome food to me.
8 "Oh that I might have my request,
that God would grant the thing that I long for,
9 even that it would please God to crush me;
that he would let loose his hand, and cut me off!
10 Let it still be my consolation,
yes, let me exult in pain that doesn’t spare,
that I have not denied the words of the Holy One.
11 What is my strength, that I should wait?
What is my end, that I should be patient?
12 Is my strength the strength of stones?
Or is my flesh of bronze?
13 Isn’t it that I have no help in me,
that wisdom is driven away from me?
14 "To him who is ready to faint, kindness should be shown from his friend;
even to him who forsakes the fear of the Almighty.
15 My brothers have dealt deceitfully as a brook,
as the channel of brooks that pass away;
16 which are black by reason of the ice,
in which the snow hides itself.
17 In the dry season, they vanish.
When it is hot, they are consumed out of their place.
18 The caravans that travel beside them turn away.
They go up into the waste, and perish.
19 The caravans of Tema looked.
The companies of Sheba waited for them.
20 They were distressed because they were confident.
They came there, and were confounded.
21 For now you are nothing.
You see a terror, and are afraid.
22 Did I ever say, ‘Give to me’?
or, ‘Offer a present for me from your substance’?
23 or, ‘Deliver me from the adversary’s hand’?
or, ‘Redeem me from the hand of the oppressors’?
24 "Teach me, and I will hold my peace.
Cause me to understand my error.
25 How forcible are words of uprightness!
But your reproof, what does it reprove?
26 Do you intend to reprove words,
since the speeches of one who is desperate are as wind?
27 Yes, you would even cast lots for the fatherless,
and make merchandise of your friend.
28 Now therefore be pleased to look at me,
for surely I will not lie to your face.
29 Please return.
Let there be no injustice.
Yes, return again.
My cause is righteous.
30 Is there injustice on my tongue?
Can’t my taste discern mischievous things?
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „O, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea
și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3 ar fi mai grele decât nisipulProv. 27:3. mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
4 CăciPs. 38:2. săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,
sufletul meu le suge otrava
și groazaPs. 88:15,16. Domnului bagă fiori în mine!
5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață?
Mugește boul când are de mâncare?
6 Poți mânca ce-i fără gust și fără sare?
Are vreun gust albușul unui ou?
7 Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,
acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!
8 O, de mi s-ar asculta dorința
și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9 De1 Împ. 19:4. ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
întindă-Și mâna și să mă prăpădească!
10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere,
această bucurie în durerile cu care mă copleșește:
căFapte 20:20. niciodată n-am călcat poruncileLev. 19:2.Is. 57:15.Osea 11:9. Celui Sfânt.
11 La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?
La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?
12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?
Trupul meu e de aramă?
13 Nu sunt eu lipsit de ajutor,
și n-a fugit mântuirea de mine?
14 Cel ce suferăProv. 17:17. are drept la mila prietenului,
chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.
15 FrațiiPs. 38:11;41:9. mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,
ca albia pâraielorIer. 15:18. care trec.
16 Un sloi le tulbură cursul,
zăpada se îngrămădește pe ele;
17 vine arșița vremii și seacă,
vine căldura soarelui și li se usucă albia.
18 Cete de călători se abat din drumul lor,
se cufundă în pustie și pier.
19 Cetele celor din TemaGen. 25:15. se uită țintă la ele,
călătorii din Seba1 Împ. 10:1.Ps. 72:10.Ezec. 27:22,23. sunt plini de nădejde când le văd.
20 Dar rămân înșelațiIer. 14:3. în nădejdea lor,
rămân uimiți când ajung la ele.
21 Așa suntețiCap. 13:4. și voi acum pentru mine.
Voi îmi vedeți necazul și vă îngrozițiPs. 38:11.!
22 V-am zis eu oare: ‘Dați-mi ceva,
cheltuiți din averile voastre pentru mine,
23 scăpați-mă din mâna vrăjmașului,
răscumpărați-mă din mâna celor răi’?
24 Învățați-mă, și voi tăcea;
faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.
25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!
Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26 Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis
și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
27 Voi năpăstuiți pe orfan,
prigonițiPs. 57:6. pe prietenul vostru.
28 Uitați-vă la mine, vă rog!
Doar nu voi minți în față!
29 Întoarceți-văCap. 17:10., nu fiți nedrepți;
întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!
30 Este vreo nelegiuire pe limba mea
și nu deosebește gura mea ce este rău?
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/qHG3xNP8jqR-HqIiucz0L)