1 Then Eliphaz the Temanite answered,

2 "Should a wise man answer with vain knowledge,

and fill himself with the east wind?

3 Should he reason with unprofitable talk,

or with speeches with which he can do no good?

4 Yes, you do away with fear,

and hinder devotion before God.

5 For your iniquity teaches your mouth,

and you choose the language of the crafty.

6 Your own mouth condemns you, and not I.

Yes, your own lips testify against you.

7 "Are you the first man who was born?

Or were you brought out before the hills?

8 Have you heard the secret counsel of God?

Do you limit wisdom to yourself?

9 What do you know that we don’t know?

What do you understand which is not in us?

10 With us are both the gray-headed and the very aged men,

much older than your father.

11 Are the consolations of God too small for you,

even the word that is gentle toward you?

12 Why does your heart carry you away?

Why do your eyes flash,

13 that you turn your spirit against God,

and let such words go out of your mouth?

14 What is man, that he should be clean?

What is he who is born of a woman, that he should be righteous?

15 Behold, he puts no trust in his holy ones.

Yes, the heavens are not clean in his sight;

16 how much less one who is abominable and corrupt,

a man who drinks iniquity like water!

17 "I will show you, listen to me;

that which I have seen I will declare

18 (which wise men have told by their fathers,

and have not hidden it;

19 to whom alone the land was given,

and no stranger passed among them):

20 the wicked man writhes in pain all his days,

even the number of years that are laid up for the oppressor.

21 A sound of terrors is in his ears.

In prosperity the destroyer will come on him.

22 He doesn’t believe that he will return out of darkness.

He is waited for by the sword.

23 He wanders abroad for bread, saying, ‘Where is it?’

He knows that the day of darkness is ready at his hand.

24 Distress and anguish make him afraid.

They prevail against him, as a king ready to the battle.

25 Because he has stretched out his hand against God,

and behaves himself proudly against the Almighty,

26 he runs at him with a stiff neck,

with the thick shields of his bucklers,

27 because he has covered his face with his fatness,

and gathered fat on his thighs.

28 He has lived in desolate cities,

in houses which no one inhabited,

which were ready to become heaps.

29 He will not be rich, neither will his substance continue,

neither will their possessions be extended on the earth.

30 He will not depart out of darkness.

The flame will dry up his branches.

He will go away by the breath of God’s mouth.

31 Let him not trust in emptiness, deceiving himself,

for emptiness will be his reward.

32 It will be accomplished before his time.

His branch will not be green.

33 He will shake off his unripe grape as the vine,

and will cast off his flower as the olive tree.

34 For the company of the godless will be barren,

and fire will consume the tents of bribery.

35 They conceive mischief and produce iniquity.

Their heart prepares deceit."

1 Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

2 „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă?

Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?

3 Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic

și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?

4 Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,

nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.

5 Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura

și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.

6 Nu eu, ci gura*Luca 19:22. ta te osândește,

buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7 Tu ești omul care s-a născut întâi?

Te-ai născut*Ps. 90:2.Prov. 8:25. tu înaintea dealurilor?

8 Ai fost tu*Rom. 11:34.1 Cor. 2:11. la sfaturile lui Dumnezeu

și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?

9 Ce*Cap. 13:2. știi tu și să nu știm și noi?

Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi?

10 Între*Cap. 32:6,7. noi sunt peri albi, bătrâni,

oameni mai înziliți decât tatăl tău.

11 Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine

și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând…?

12 Încotro te trage inima

și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi?

13 Ce, împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mânia

și-ți ies din gură cuvinte ca acestea?

14 Ce*1 Împ. 8:46.1 Cron. 6:36. Cap. 14:4.Ps. 14:3.Prov. 20:9.Ecl. 7:20.1 Ioan 1:8,10. este omul, ca să fie curat?

Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

15 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții*Cap. 4:18;25:5. Săi,

dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,

16 cu cât*Cap. 4:19.Ps. 14:3;53:3. mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul,

care*Cap. 34:7.Prov. 19:28. bea nelegiuirea ca apa!

17 Vreau să te învăț, ascultă-mă!

Voi istorisi ce am văzut,

18 ce au arătat înțelepții,

ce au descoperit ei, auzind de la părinții*Cap. 8:8. lor,

19 cărora singuri li se dăduse țara

și printre care niciun străin*Ioel 3:17. nu venise încă.

20 Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții,

toți*Ps. 90:12. anii de care are parte cel nelegiuit.

21 Țipete de spaimă răsună la urechile lui:

În mijlocul fericirii*1 Tes. 5:3. lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

22 El nu trage nădejde să scape de întuneric,

vede sabia care-l amenință;

23 aleargă*Ps. 59:15;109:10. încoace și încolo să caute pâine,

știe că-l așteaptă ziua întunericului*Cap. 18:12..

24 Necazul și neliniștea îl înspăimântă

și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

25 Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,

s-a împotrivit Celui Atotputernic

26 și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui

cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

27 Avea fața acoperită cu grăsime,

coapsele încărcate cu osânză

28 și locuia în cetăți nimicite,

în case părăsite,

sortite să fie dărâmate.

29 Nu se va mai îmbogăți,

averea nu-i va crește

și avuția nu se va mai întinde pe pământ.

30 Nu va putea ieși din întuneric,

flacăra îi va arde mlădițele,

și Dumnezeu îl va pierde*Cap. 4:9. cu suflarea gurii Lui.

31 Dacă se încrede*Is. 59:4. în rău, se înșală,

căci răul îi va fi răsplata.

32 Ea va veni înainte*Cap. 22:16.Ps. 55:23. de capătul zilelor lui,

și ramura lui nu va mai înverzi.

33 Va fi ca o viță despuiată de roadele ei încă verzi,

ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă

și cortul omului stricat îl va mânca focul.

35 El zămislește*Ps. 7:14.Is. 59:4.Osea 10:13. răul și naște răul;

în sânul lui coace roade care-l înșală."