1 E, depois que cessou o alvoroço, Paulo chamou a si os discípulos e, abraçando-os, saiu para ir à Macedônia. 2 E, havendo andado por aquelas terras, exortando-os com muitas palavras, veio à Grécia. 3 E, passando ali três meses, e sendo-lhe pelos judeus postas ciladas, como tivesse de navegar para a Síria, determinou voltar pela Macedônia. 4 E acompanhou-o, até à Ásia, Sópater, de Bereia, e, dos de Tessalônica, Aristarco, e Segundo, e Gaio de Derbe, e Timóteo, e, dos da Ásia, Tíquico e Trófimo. 5 Estes, indo adiante, nos esperaram em Trôade. 6 E, depois dos dias dos pães ázimos, navegamos de Filipos, e em cinco dias fomos ter com eles a Trôade, onde estivemos sete dias.

7 E no primeiro dia da semana, ajuntando-se os discípulos para partir o pão, Paulo, que havia de partir no dia seguinte, falava com eles; e prolongou a prática até à meia-noite. 8 E havia muitas luzes no cenáculo onde estavam juntos. 9 E, estando um certo jovem, por nome Êutico, assentado numa janela, caiu do terceiro andar abaixo, tomado de um sono profundo que lhe sobreveio durante o extenso discurso de Paulo; e foi levantado morto. 10 Paulo, porém, descendo, inclinou-se sobre ele e, abraçando-o, disse: Não vos perturbeis, que a sua alma nele está.

11 E subindo, e partindo o pão, e comendo, ainda lhes falou largamente até à alvorada; e assim partiu. 12 E levaram vivo o jovem, e ficaram não pouco consolados.

13 Nós, porém, subindo antes ao navio, navegamos até Assôs, onde devíamos receber a Paulo, porque assim o ordenara, indo ele por terra. 14 E, logo que se ajuntou conosco em Assôs, o recebemos, e fomos a Mitilene. 15 E, navegando dali, chegamos no dia seguinte defronte de Quios, e no outro aportamos a Samos e, ficando em Trogílio, chegamos no dia seguinte a Mileto. 16 Porque já Paulo tinha determinado passar ao largo de Éfeso, para não gastar tempo na Ásia. Apressava-se, pois, para estar, se lhe fosse possível, em Jerusalém no dia de Pentecostes.

17 E de Mileto mandou a Éfeso, a chamar os anciãos da igreja. 18 E, logo que chegaram junto dele, disse-lhes: Vós bem sabeis, desde o primeiro dia em que entrei na Ásia, como em todo esse tempo me portei no meio de vós,

19 Servindo ao Senhor com toda a humildade, e com muitas lágrimas e tentações, que pelas ciladas dos judeus me sobrevieram; 20 Como nada, que útil seja, deixei de vos anunciar, e ensinar publicamente e pelas casas, 21 Testificando, tanto a judeus como a gregos, o arrependimento para com Deus, e a fé em nosso Senhor Jesus Cristo. 22 E agora, eis que, ligado eu pelo espírito, vou para Jerusalém, não sabendo o que lá me há de acontecer, 23 Senão o que o Espírito Santo de cidade em cidade me revela, dizendo que me esperam prisões e tribulações. 24 Mas de nada faço questão, nem tenho a minha vida por preciosa, contanto que cumpra com alegria a minha carreira, e o ministério que recebi do Senhor Jesus, para dar testemunho do evangelho da graça de Deus.

25 E agora, eis que eu sei, que todos vós, por quem passei pregando o reino de Deus, não vereis mais o meu rosto. 26 Portanto, no dia de hoje, vos protesto que estou limpo do sangue de todos. 27 Porque nunca deixei de vos anunciar todo o conselho de Deus. 28 Olhai, pois, por vós, e por todo o rebanho sobre que o Espírito Santo vos constituiu bispos, para apascentardes a igreja de Deus, que ele resgatou com seu próprio sangue. 29 Porque eu sei isto que, depois da minha partida, entrarão no meio de vós lobos cruéis, que não pouparão ao rebanho; 30 E que de entre vós mesmos se levantarão homens que falarão coisas perversas, para atraírem os discípulos após si. 31 Portanto, vigiai, lembrando-vos de que durante três anos, não cessei, noite e dia, de admoestar com lágrimas a cada um de vós.

32 Agora, pois, irmãos, encomendo-vos a Deus e à palavra da sua graça; a ele que é poderoso para vos edificar e dar herança entre todos os santificados. 33 De ninguém cobicei a prata, nem o ouro, nem o vestuário. 34 Sim, vós mesmos sabeis que para o que me era necessário a mim, e aos que estão comigo, estas mãos me serviram. 35 Tenho-vos mostrado em tudo que, trabalhando assim, é necessário auxiliar os enfermos, e recordar as palavras do Senhor Jesus, que disse: Mais bem-aventurada coisa é dar do que receber.

36 E, havendo dito isto, pôs-se de joelhos, e orou com todos eles. 37 E levantou-se um grande pranto entre todos e, lançando-se ao pescoço de Paulo, o beijavam, 38 Entristecendo-se muito, principalmente pela palavra que dissera, que não veriam mais o seu rosto. E acompanharam-no até o navio.

1 Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici și, după ce le-a dat sfaturi, și-a luat ziua bună de la ei și a*1 Cor. 16:5.1 Tim. 1:3. plecat în Macedonia. 2 A străbătut ținutul acesta și a dat ucenicilor o mulțime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, 3 unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar*Cap. 9:23;23:12;25:3.2 Cor. 11:26. iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Avea ca tovarăși până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh*Cap. 19:29;27:2.Col. 4:10. și Secund din Tesalonic, Gaius*Cap. 19:29. din Derbe, Timotei*Cap. 16:1., precum și Tihic*Efes. 6:21.Col. 4:7.2 Tim. 4:12.Tit 3:12. și Trofim*Cap. 21:29.2 Tim. 4:20., care erau din Asia. 5 Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat la Troa. 6 Iar noi, după zilele*Exod 12:14,15;23:15. Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în*Cap. 16:8.2 Cor. 2:12.2 Tim. 4:13. Troa, unde am stat șapte zile.

7 În ziua dintâi*1 Cor. 16:2.Apoc. 1:10. a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să*Cap. 2:42,46.1 Cor. 10:16;11:20. frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții. 8 În*Cap. 1:13. odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini. 9 Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea și a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel s-a coborât, s-a*1 Împ. 17:21.2 Împ. 4:34. repezit spre el, l-a luat în brațe și a zis: „Nu*Mat. 9:24. vă tulburați, căci sufletul lui este în el." 11 După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. 12 Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

13 Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene. 15 De aici am mers pe mare și a doua zi am ajuns în fața insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion și a doua zi am venit la Milet. 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci*Cap. 18:21;19:21;21:4,12. se grăbea ca, dacă-i va fi cu putință, să*Cap. 24:17. fie în Ierusalim de Ziua*Cap. 2:1.1 Cor. 16:8. Cincizecimii.

17 Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii Bisericii. 18 Când au venit la el, le-a zis:

„Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din*Cap. 18:19;19:1,10. ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe*Vers. 3. care mi le ridicau uneltirile iudeilor. 20 Știți că n-am*Vers. 27. ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case 21 și să vestesc*Cap. 18:5. iudeilor și grecilor pocăința*Marcu 1:15.Luca 24:47. Cap. 2:38. față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22 Și acum, iată că, împins*Cap. 19:21. de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Numai Duhul Sfânt*Cap. 21:4,11.1 Tes. 3:3. mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24 Dar eu nu*Cap. 21:13.Rom. 8:35.2 Cor. 4:16. țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci*2 Tim. 4:7. vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și*Cap. 1:17.2 Cor. 4:1. slujba pe*Gal. 1:1.Tit 1:3. care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Și acum, știu*Vers. 38.Rom. 15:23. că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele*Cap. 18:6.2 Cor. 7:2. tuturor. 27 Căci*Vers. 20. nu m-am ferit să vă vestesc tot planul*Luca 7:30.Ioan 15:15.Efes. 1:11. lui Dumnezeu. 28 Luați seama*1 Tim. 4:16.1 Pet. 5:2. dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a*1 Cor. 12:28. pus Duhul Sfânt episcopi*20:28 Sau: priveghetori., ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care*Efes. 1:7,14.Col. 1:14.Evr. 9:12.1 Pet. 1:19.Apoc. 5:9. a câștigat-o cu*Evr. 9:14. însuși sângele Său. 29 Știu bine că, după plecarea mea, se vor*Mat. 7:15.2 Pet. 2:1. vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma, 30 și se vor scula din*1 Tim. 1:20.1 Ioan 2:19. mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31 De aceea vegheați și aduceți-vă aminte că, timp de trei*Cap. 19:10. ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32 Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului*Evr. 13:9. harului Său, care vă*Cap. 9:31. poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea*Cap. 26:18.Efes. 1:18.Col. 1:12;3:24.Evr. 9:15.1 Pet. 1:4. împreună cu toți cei sfințiți. 33 N-am râvnit nici la argintul*1 Sam. 12:3.1 Cor. 9:12.2 Cor. 7:2;11:9;12:17., nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34 Singuri știți că*Cap. 18:3.1 Cor. 4:12.1 Tes. 2:9.2 Tes. 3:8. mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. 35 În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că*Rom. 15:1.1 Cor. 9:12.2 Cor. 11:9,12;12:13.Efes. 4:28.1 Tes. 4:11;5:14.2 Tes. 3:8., lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’" 36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat*Cap. 7:60;21:5. și s-a rugat împreună cu ei toți. 37 Și au izbucnit cu toții în lacrimi, au căzut*Gen. 45:14;46:29. pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat. 38 Căci erau întristați mai ales de vorba pe care*Vers. 25. le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut până la corabie.