1 E por aquele mesmo tempo o rei Herodes estendeu as mãos sobre alguns da igreja, para os maltratar; 2 E matou à espada Tiago, irmão de João. 3 E, vendo que isso agradara aos judeus, continuou, mandando prender também a Pedro. E eram os dias dos ázimos. 4 E, havendo-o prendido, o encerrou na prisão, entregando-o a quatro quaternos de soldados, para que o guardassem, querendo apresentá-lo ao povo depois da páscoa. 5 Pedro, pois, era guardado na prisão; mas a igreja fazia contínua oração por ele a Deus.

6 E quando Herodes estava para o fazer comparecer, nessa mesma noite estava Pedro dormindo entre dois soldados, ligado com duas cadeias, e os guardas diante da porta guardavam a prisão. 7 E eis que sobreveio o anjo do Senhor, e resplandeceu uma luz na prisão; e, tocando a Pedro no lado, o despertou, dizendo: Levanta-te depressa. E caíram-lhe das mãos as cadeias.

8 E disse-lhe o anjo: Cinge-te, e ata as tuas sandálias. E ele assim o fez. Disse-lhe mais: Lança às costas a tua capa, e segue-me.

9 E, saindo, o seguia. E não sabia que era real o que estava sendo feito pelo anjo, mas cuidava que via alguma visão. 10 E, quando passaram a primeira e segunda guardas, chegaram à porta de ferro, que dá para a cidade, a qual se lhes abriu por si mesma; e, tendo saído, percorreram uma rua, e logo o anjo se apartou dele. 11 E Pedro, tornando a si, disse: Agora sei verdadeiramente que o Senhor enviou o seu anjo, e me livrou da mão de Herodes, e de tudo o que o povo dos judeus esperava.

12 E, considerando ele nisto, foi à casa de Maria, mãe de João, que tinha por sobrenome Marcos, onde muitos estavam reunidos e oravam. 13 E, batendo Pedro à porta do pátio, uma menina chamada Rode saiu a escutar; 14 E, conhecendo a voz de Pedro, de gozo não abriu a porta, mas, correndo para dentro, anunciou que Pedro estava à porta. 15 E disseram-lhe: Estás fora de ti. Mas ela afirmava que assim era. E diziam: É o seu anjo.

16 Mas Pedro perseverava em bater e, quando abriram, viram-no, e se espantaram. 17 E acenando-lhes ele com a mão para que se calassem, contou-lhes como o Senhor o tirara da prisão, e disse: Anunciai isto a Tiago e aos irmãos. E, saindo, partiu para outro lugar.

18 E, sendo já dia, houve não pouco alvoroço entre os soldados sobre o que seria feito de Pedro. 19 E, quando Herodes o procurou e o não achou, feita inquirição aos guardas, mandou-os justiçar. E, partindo da Judeia para Cesareia, ficou ali.

20 E Herodes estava irritado com os de Tiro e de Sidom; mas estes, vindo de comum acordo ter com ele, e obtendo a amizade de Blasto, que era o camarista do rei, pediam paz; porquanto o seu país se abastecia do país do rei. 21 E num dia designado, vestindo Herodes as vestes reais, estava assentado no tribunal e lhes fez um discurso. 22 E o povo exclamava: Voz de Deus, e não de homem.

23 E no mesmo instante feriu-o o anjo do Senhor, porque não deu glória a Deus e, comido de bichos, expirou.

24 E a palavra de Deus crescia e se multiplicava.

25 E Barnabé e Saulo, havendo terminado aquele serviço, voltaram de Jerusalém, levando também consigo a João, que tinha por sobrenome Marcos.

1 Cam pe aceeași vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască, 2 și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele*Mat. 4:21;20:20. lui Ioan. 3 Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru. (Erau zilele*Exod 12:14,15;23:15. Praznicului Azimilor.) 4 După ce l-a prins*Ioan 21:18. și l-a băgat în temniță, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostași, cu gând ca după Paște să-l scoată înaintea norodului. 5 Deci Petru era păzit în temniță, și Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. 6 În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mâini cu două lanțuri, și niște păzitori păzeau temnița la ușă. 7 Și iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neașteptate și o lumină a strălucit în temniță. Îngerul*Cap. 5:19. a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Scoală-te, iute!" Lanțurile i-au căzut jos de pe mâini. 8 Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te și leagă-ți încălțămintea." Și el a făcut așa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină și vino după mine." 9 Petru a ieșit afară și a mers după el, fără*Ps. 126:1. să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are*Cap. 10:3,17;11:5. o vedenie. 10 După ce au trecut de straja întâi și a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea*Cap. 16:26. li s-a deschis singură; au ieșit și au trecut într-o uliță. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. 11 Când și-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a*Ps. 34:7.Dan. 3:28;6:22.Evr. 1:14. trimis pe îngerul Său și m-a*Iov 5:19.Ps. 33:18,19;34:22;41:2;97:10.2 Cor. 1:10.2 Pet. 2:9. scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu." 12 După ce și-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a*Cap. 4:23. îndreptat spre casa Mariei, mama lui*Cap. 15:37. Ioan, zis și Marcu, unde erau adunați mulți laolaltă și se rugau*Vers. 5.. 13 A bătut la ușa care dădea în pridvor, și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. 14 A cunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porții. 15 „Ești nebună!", i-au zis ei. Dar ea stăruia și spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este*Gen. 48:16.Mat. 18:10. îngerul lui." 16 Petru însă bătea mereu. Au deschis și au rămas încremeniți când l-au văzut. 17 Petru le-a făcut*Cap. 13:16;19:33;21:40. semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniță și a zis: „Spuneți lucrul acesta lui Iacov și fraților." Apoi a ieșit și s-a dus într-alt loc. 18 Când s-a făcut ziuă, ostașii au fost într-o mare fierbere, ca să știe ce s-a făcut Petru. 19 Irod, după ce l-a căutat în toate părțile și nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori și a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.

20 Irod era foarte mâniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toți într-un gând la el și, după ce au câștigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că țara*1 Împ. 5:9,11.Ezec. 27:17. lor se hrănea din țara împăratului. 21 Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărătești, a șezut pe scaunul lui împărătesc și le vorbea. 22 Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!" 23 Îndată l-a*1 Sam. 25:38.2 Sam. 24:17. lovit un înger al Domnului, pentru că nu*Ps. 115:1. dăduse slavă lui Dumnezeu. Și a murit mâncat de viermi. 24 Însă Cuvântul*Is. 55:11. Cap. 6:7;19:20.Col. 1:6. lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, și numărul ucenicilor se mărea. 25 Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând*Cap. 13:5,13;15:37. cu ei pe Ioan*Vers. 12., zis și Marcu.