1 E, pondo Paulo os olhos no conselho, disse: Homens irmãos, até ao dia de hoje tenho andado diante de Deus com toda a boa consciência.

2 Mas o sumo sacerdote, Ananias, mandou aos que estavam junto dele que o ferissem na boca. 3 Então Paulo lhe disse: Deus te ferirá, parede branqueada; tu estás aqui assentado para julgar-me conforme a lei, e contra a lei me mandas ferir?

4 E os que ali estavam disseram: Injurias o sumo sacerdote de Deus?

5 E Paulo disse: Não sabia, irmãos, que era o sumo sacerdote; porque está escrito: Não dirás mal do príncipe do teu povo.

6 E Paulo, sabendo que uma parte era de saduceus e outra de fariseus, clamou no conselho: Homens irmãos, eu sou fariseu, filho de fariseu; no tocante à esperança e ressurreição dos mortos sou julgado.

7 E, havendo dito isto, houve dissensão entre os fariseus e saduceus; e a multidão se dividiu. 8 Porque os saduceus dizem que não há ressurreição, nem anjo, nem espírito; mas os fariseus reconhecem uma e outra coisa. 9 E originou-se um grande clamor; e, levantando-se os escribas da parte dos fariseus, contendiam, dizendo: Nenhum mal achamos neste homem, e, se algum espírito ou anjo lhe falou, não lutemos contra Deus.

10 E, havendo grande dissensão, o tribuno, temendo que Paulo fosse despedaçado por eles, mandou descer a tropa, para que o tirassem do meio deles, e o levassem para a fortaleza.

11 E na noite seguinte, apresentando-se-lhe o Senhor, disse: Paulo, tem ânimo; porque, como de mim testificaste em Jerusalém, assim importa que testifiques também em Roma.

12 E, quando já era dia, alguns dos judeus fizeram uma conspiração, e juraram, dizendo que não comeriam nem beberiam enquanto não matassem a Paulo. 13 E eram mais de quarenta os que fizeram esta conjuração. 14 E estes foram ter com os principais sacerdotes e anciãos, e disseram: Conjuramo-nos, sob pena de maldição, a nada provarmos até que matemos a Paulo.

15 Agora, pois, vós, com o conselho, notificai ao tribuno que vo-lo traga amanhã, como que querendo saber mais alguma coisa de seus negócios, e, antes que chegue, estaremos prontos para o matar.

16 E o filho da irmã de Paulo, tendo ouvido acerca desta cilada, foi, e entrou na fortaleza, e o anunciou a Paulo. 17 E Paulo, chamando a si um dos centuriões, disse: Leva este jovem ao tribuno, porque tem alguma coisa que lhe comunicar.

18 Tomando-o ele, pois, o levou ao tribuno, e disse: O preso Paulo, chamando-me a si, rogou-me que trouxesse este jovem, que tem alguma coisa para dizer-te.

19 E o tribuno, tomando-o pela mão, e pondo-se à parte, perguntou-lhe em particular: Que tens que me contar?

20 E disse ele: Os judeus se concertaram rogar-te que amanhã leves Paulo ao conselho, como que tendo de inquirir dele mais alguma coisa ao certo.

21 Mas tu não os creias; porque mais de quarenta homens de entre eles lhe andam armando ciladas; os quais se obrigaram, sob pena de maldição, a não comer nem beber até que o tenham morto; e já estão preparados, esperando de ti promessa.

22 Então o tribuno despediu o jovem, mandando-lhe que a ninguém dissesse que lhe havia contado aquilo. 23 E, chamando dois centuriões, lhes disse: Aprontai para as três horas da noite duzentos soldados, e setenta de cavalaria, e duzentos arqueiros para irem até Cesareia;

24 E aparelhai animais, para que, pondo neles a Paulo, o levem salvo ao presidente Félix.

25 E escreveu uma carta, que continha isto:

26 Cláudio Lísias, a Félix, potentíssimo presidente, saúde.

27 Esse homem foi preso pelos judeus; e, estando já a ponto de ser morto por eles, sobrevim eu com a tropa, e o livrei, informado de que era romano. 28 E, querendo saber a causa por que o acusavam, o levei ao seu conselho. 29 E achei que o acusavam de algumas questões da sua lei; mas que nenhum crime havia nele digno de morte ou de prisão. 30 E, sendo-me notificado que os judeus haviam de armar ciladas a esse homem, logo to enviei, mandando também aos acusadores que perante ti digam o que tiverem contra ele. Passa bem.

31 Tomando, pois, os soldados a Paulo, como lhe fora mandado, o trouxeram de noite a Antipátride. 32 E no dia seguinte, deixando aos de cavalo irem com ele, tornaram à fortaleza. 33 Os quais, logo que chegaram a Cesareia, e entregaram a carta ao presidente, lhe apresentaram Paulo. 34 E o presidente, lida a carta, perguntou de que província era; e, sabendo que era da Cilícia, 35 Disse: Ouvir-te-ei, quando também aqui vierem os teus acusadores. E mandou que o guardassem no pretório de Herodes.

1 Pavel s-a uitat țintă la sobor și a zis: „Fraților, eu*Cap. 24:16.1 Cor. 4:4.2 Cor. 1:12;4:2.2 Tim. 1:3.Evr. 13:18. am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…" 2 Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l*1 Împ. 22:24.Ier. 20:2.Ioan 18:22. lovească peste gură. 3 Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege și poruncești*Lev. 19:35.Deut. 25:1,2.Ioan 7:51. să mă lovească, împotriva Legii!" 4 Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îți bați joc de marele preot al lui Dumnezeu?" 5 Și Pavel a zis: „N-am*Cap. 24:17. știut, fraților, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe*Exod 22:28.Ecl. 10:20.2 Pet. 2:10.Iuda 8. mai-marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.’" 6 Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraților, eu*Cap. 26:5.Filip. 3:5. sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii*Cap. 24:15,21;26:6;28:20. în învierea morților sunt dat în judecată." 7 Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. 8 Căci*Mat. 22:23.Marcu 12:18.Luca 20:27. saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9 S-a făcut o mare zarvă, și câțiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă și au zis: „Noi nu găsim nicio*Cap. 25:25;26:31. vină în omul acesta; dar dacă*Cap. 22:7,17,18. i-a vorbit un duh sau un înger*Cap. 5:39.?"… 10 Fiindcă gâlceava creștea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăți de ei. De aceea a poruncit ostașilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cetățuie. 11 În*Cap. 18:9;27:23,24. noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma."

12 La ziuă, iudeii au*Vers. 21,30. Cap. 25:3. uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel. 13 Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulți de patruzeci. 14 Ei s-au dus la preoții cei mai de seamă și la bătrâni și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. 15 Acum dar, voi, împreună cu soborul, dați de știre căpitanului și rugați-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca și cum ați vrea să-i cercetați pricina mai cu de-amănuntul, și până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm." 16 Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetățuie și a spus lui Pavel. 17 Pavel a chemat pe unul din sutași și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva." 18 Sutașul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan și a zis: „Pavel cel întemnițat m-a chemat și m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ți spună ceva." 19 Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?" 20 El a răspuns: „Iudeii*Vers. 12. s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. 21 Tu să nu-i asculți, pentru că mai mulți de patruzeci dintre ei îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata și n-așteaptă decât făgăduiala ta." 22 Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. 23 În urmă, a chemat pe doi sutași și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă până la Cezareea." 24 Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. 25 Lui Felix, i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: 26 „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! 27 Acest*Cap. 21:33;24:7. om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, și eu m-am dus repede cu ostași și l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. 28 Am*Cap. 22:30. vrut să aflu pricina pentru care-l pârau și l-am adus înaintea soborului lor. 29 Am găsit că era pârât pentru*Cap. 18:15;25:19. lucruri privitoare la Legea lor, dar*Cap. 26:31. că nu săvârșise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri. 30 Mi s-a dat*Vers. 20. însă de știre că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine și am făcut cunoscut*Cap. 24:8;25:6. și celor ce-l învinuiesc să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos." 31 Ostașii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatrida. 32 A doua zi, au lăsat pe călăreți să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetățuie. 33 Ajunși în Cezareea, călăreții au dat scrisoarea în mâna dregătorului și au adus pe Pavel înaintea lui. 34 Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ținut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia*Cap. 21:39., 35 „te*Cap. 24:1,10;25:16. voi asculta", a zis el, „când vor veni pârâșii tăi". Și a poruncit să fie păzit în palatul*Mat. 27:27. lui Irod.