1 Homens, irmãos e pais, ouvi agora a minha defesa perante vós
2 (E, quando ouviram falar-lhes em língua hebraica, maior silêncio guardaram). E disse:
3 Quanto a mim, sou judeu, nascido em Tarso da Cilícia, e nesta cidade criado aos pés de Gamaliel, instruído conforme a verdade da lei de nossos pais, zeloso de Deus, como todos vós hoje sois. 4 E persegui este Caminho até à morte, prendendo, e pondo em prisões, tanto homens como mulheres, 5 Como também o sumo sacerdote me é testemunha, e todo o conselho dos anciãos. E, recebendo destes cartas para os irmãos, fui a Damasco, para trazer amarrados para Jerusalém aqueles que ali estivessem, a fim de que fossem castigados.
6 Ora, aconteceu que, indo eu já de caminho, e chegando perto de Damasco, quase ao meio-dia, de repente me rodeou uma grande luz do céu. 7 E caí por terra, e ouvi uma voz que me dizia: Saulo, Saulo, por que me persegues? 8 E eu respondi: Quem és, Senhor? E disse-me: Eu sou Jesus Nazareno, a quem tu persegues.
9 E os que estavam comigo viram, em verdade, a luz, e se atemorizaram muito, mas não entenderam a voz daquele que falava comigo. 10 Então disse eu: Senhor, que farei? E o Senhor disse-me: Levanta-te, e vai a Damasco, e ali se te dirá tudo o que te é ordenado fazer. 11 E, como eu não via, por causa do esplendor daquela luz, fui levado pela mão dos que estavam comigo, e cheguei a Damasco.
12 E um certo Ananias, homem piedoso conforme a lei, que tinha bom testemunho de todos os judeus que ali moravam, 13 Vindo ter comigo, e apresentando-se, disse-me: Saulo, irmão, recobra a vista. E naquela mesma hora o vi. 14 E ele disse: O Deus de nossos pais de antemão te designou para que conheças a sua vontade, e vejas aquele Justo e ouças a voz da sua boca. 15 Porque hás de ser sua testemunha para com todos os homens do que tens visto e ouvido. 16 E agora por que te deténs? Levanta-te, e batiza-te, e lava os teus pecados, invocando o nome do Senhor.
17 E aconteceu que, tornando eu para Jerusalém, quando orava no templo, fui arrebatado para fora de mim. 18 E vi aquele que me dizia: Dá-te pressa e sai apressadamente de Jerusalém; porque não receberão o teu testemunho acerca de mim. 19 E eu disse: Senhor, eles bem sabem que eu lançava na prisão e açoitava nas sinagogas os que criam em ti. 20 E quando o sangue de Estêvão, tua testemunha, se derramava, também eu estava presente, e consentia na sua morte, e guardava as capas dos que o matavam. 21 E disse-me: Vai, porque hei de enviar-te aos gentios de longe.
22 E ouviram-no até esta palavra, e levantaram a voz, dizendo: Tira da terra um tal homem, porque não convém que viva.
23 E, clamando eles, e arrojando de si as vestes, e lançando pó para o ar, 24 O tribuno mandou que o levassem para a fortaleza, dizendo que o examinassem com açoites, para saber por que causa assim clamavam contra ele. 25 E, quando o estavam atando com correias, disse Paulo ao centurião que ali estava: É-vos lícito açoitar um romano, sem ser condenado?
26 E, ouvindo isto, o centurião foi, e anunciou ao tribuno, dizendo: Vê o que vais fazer, porque este homem é romano.
27 E, vindo o tribuno, disse-lhe: Dize-me, és tu romano? E ele disse: Sim.
28 E respondeu o tribuno: Eu com grande soma de dinheiro alcancei este direito de cidadão. Paulo disse: Mas eu o sou de nascimento.
29 E logo dele se apartaram os que o haviam de examinar; e até o tribuno teve temor, quando soube que era romano, visto que o tinha ligado.
30 E no dia seguinte, querendo saber ao certo a causa por que era acusado pelos judeus, soltou-o das prisões, e mandou vir os principais sacerdotes, e todo o seu conselho; e, trazendo Paulo, o apresentou diante deles.
Almeida Corrigida Fiel | acf ©️ 1994, 1995, 2007, 2011 Sociedade Bíblica Trinitariana do Brasil (SBTB). Todos os direitos reservados. Texto bíblico utilizado com autorização. Saiba mais sobre a SBTB. A Missão da SBTB é: Uma cópia da Bíblia Fiel ®️ para cada pessoa. Ajude-nos a cumprir nossa Missão!
1 „FrațilorCap. 7:2. și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!" 2 Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai multă liniște. Și Pavel a zis: 3 „EuCap. 21:39.2 Cor. 11:22.Filip. 3:5. sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat laDeut. 33:3.2 Împ. 4:38.Luca 10:39. picioarele lui GamalielCap. 5:34. să cunosc cuCap. 26:5. de-amănuntul Legea părinților noștri și am fostCap. 21:20.Gal. 1:14. tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cumRom. 10:2. sunteți și voi toți azi. 4 AmCap. 8:3;26:9-11.Filip. 3:6.1 Tim. 1:13. prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei: 5 marele preot și totLuca 22:66. Cap. 4:5. soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de laCap. 9:2;26:10,12. ei către frații din Damasc, unde m-am dus să aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți. 6 Când eramCap. 9:3;26:12,13. pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. 7 Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?’8 ‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.’9 CeiDan. 10:7. Cap. 9:7. ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. 10 Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.’11 Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc. 12 Și a venit la mine unCap. 9:17. om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți iudeiiCap. 10:22. care locuiesc în Damasc îl vorbeau1 Tim. 3:7. de bine. 13 El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el. 14 El mi-a zis: ‘DumnezeulCap. 3:13;5:30. părinților noștri te-aCap. 9:15;26:16. ales să cunoști voia Lui, să1 Cor. 9:1;15:8. vezi peCap. 3:14;7:52. Cel Neprihănit și să1 Cor. 11:23.Gal. 1:12. auzi cuvinte din gura Lui; 15 căciCap. 23:11. Îi vei fi martor față de toți oamenii, pentru lucrurile pe careCap. 4:20;26:16. le-ai văzut și auzit. 16 Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălatCap. 2:38.Evr. 10:22. de păcatele tale, chemândCap. 9:14.Rom. 10:13. Numele Domnului.’ 17 Și mi s-aCap. 9:26.2 Cor. 12:2. întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească 18 și amVers. 14. văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-teMat. 10:14., ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’19 Și am zis: ‘Doamne, eiCap. 8:3. Vers. 4. știu că eu băgam în temniță și băteamMat. 10:17. prin sinagogi pe cei ce cred în Tine 20 și căCap. 7:58.Luca 11:48., atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, îmi uneamCap. 8:1.Rom. 1:32. încuviințarea mea cu a celorlalți și păzeam hainele celor ce-l omorau.’ 21 Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căciCap. 9:15;13:2,46,47;18:6;26:17.Rom. 1:5;11:13;15:16.Gal. 1:15,16;2:7,8.Efes. 3:7,8.1 Tim. 2:7.2 Tim. 1:11.te voi trimite departe, la neamuri…’"
22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: „IaCap. 21:36. de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic săCap. 25:24. trăiască!" 23 Și scoteau strigăte, își aruncau hainele și azvârleau cu țărână în văzduh. 24 Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. 25 Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului care era de față: „VăCap. 16:37. este îngăduit să bateți pe un roman care nu este osândit?" 26 La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să dea de știre căpitanului și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman." 27 Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?" „Da", i-a răspuns el. 28 Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta." „Și eu", a zis Pavel, „sunt chiar născut roman." 29 Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.
30 A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune laolaltă preoții cei mai de seamă și tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos și l-a pus înaintea lor.