1 E, cinco dias depois, o sumo sacerdote Ananias desceu com os anciãos, e um certo Tértulo, orador, os quais compareceram perante o presidente contra Paulo. 2 E, sendo chamado, Tértulo começou a acusá-lo, dizendo: Visto como por ti temos tanta paz e por tua prudência se fazem a este povo muitos e louváveis serviços,

3 Sempre e em todo o lugar, ó potentíssimo Félix, com todo o agradecimento o queremos reconhecer. 4 Mas, para que não te detenha muito, rogo-te que, conforme a tua equidade, nos ouças por pouco tempo. 5 Temos achado que este homem é uma peste, e promotor de sedições entre todos os judeus, por todo o mundo; e o principal defensor da seita dos nazarenos; 6 O qual intentou também profanar o templo; e nós o prendemos, e conforme a nossa lei o quisemos julgar. 7 Mas, sobrevindo o tribuno Lísias, no-lo tirou de entre as mãos com grande violência, 8 Mandando aos seus acusadores que viessem a ti; e dele tu mesmo, examinando-o, poderás entender tudo o de que o acusamos.

9 E também os judeus consentiam, dizendo serem estas coisas assim.

10 Paulo, porém, fazendo-lhe o presidente sinal que falasse, respondeu: Porque sei que já vai para muitos anos que desta nação és juiz, com tanto melhor ânimo respondo por mim.

11 Pois bem podes saber que não há mais de doze dias que subi a Jerusalém a adorar; 12 E não me acharam no templo falando com alguém, nem amotinando o povo nas sinagogas, nem na cidade. 13 Nem tampouco podem provar as coisas de que agora me acusam. 14 Mas confesso-te isto que, conforme aquele Caminho que chamam seita, assim sirvo ao Deus de nossos pais, crendo tudo quanto está escrito na lei e nos profetas. 15 Tendo esperança em Deus, como estes mesmos também esperam, de que há de haver ressurreição de mortos, assim dos justos como dos injustos. 16 E por isso procuro sempre ter uma consciência sem ofensa, tanto para com Deus como para com os homens.

17 Ora, muitos anos depois, vim trazer à minha nação esmolas e ofertas. 18 Nisto me acharam já santificado no templo, não em ajuntamentos, nem com alvoroços, uns certos judeus da Ásia, 19 Os quais convinha que estivessem presentes perante ti, e me acusassem, se alguma coisa contra mim tivessem. 20 Ou digam estes mesmos, se acharam em mim alguma iniquidade, quando compareci perante o conselho, 21 A não ser estas palavras que, estando entre eles, clamei: Hoje sou julgado por vós acerca da ressurreição dos mortos.

22 Então Félix, havendo ouvido estas coisas, lhes pôs dilação, dizendo: Havendo-me informado melhor deste Caminho, quando o tribuno Lísias tiver descido, então tomarei inteiro conhecimento dos vossos negócios.

23 E mandou ao centurião que o guardasse em prisão, tratando-o com brandura, e que a ninguém dos seus proibisse servi-lo ou vir ter com ele.

24 E alguns dias depois, vindo Félix com sua mulher Drusila, que era judia, mandou chamar a Paulo, e ouviu-o acerca da fé em Cristo. 25 E, tratando ele da justiça, e da temperança, e do juízo vindouro, Félix, amedrontado, respondeu: Por agora vai-te, e em tendo oportunidade te chamarei.

26 Esperando ao mesmo tempo que Paulo lhe desse dinheiro, para que o soltasse; pelo que também muitas vezes o mandava chamar, e falava com ele.

27 Mas, passados dois anos, Félix teve por sucessor a Pórcio Festo; e, querendo Félix comprazer aos judeus, deixou a Paulo preso.

1 După cinci*Cap. 21:27. zile, a venit marele preot*Cap. 23:2,30,35;25:2. Anania cu unii din bătrâni și cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. 2 Pavel a fost chemat, și Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare și neamul acesta a căpătat îmbunătățiri sănătoase prin îngrijirile tale. 3 Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulțumirea, în toată vremea și în tot locul. 4 Dar, ca să nu te țin prea mult, te rog să asculți, în bunătatea ta, câteva cuvinte. 5 Am*Luca 23:2. Cap. 6:13;16:20;17:6;21:28.1 Pet. 2:12,15. găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toți iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor 6 și*Cap. 21:28. a încercat să spurce chiar și Templul. Și am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm*Ioan 18:31. după Legea noastră, 7 dar*Cap. 21:33. a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă, 8 și a poruncit*Cap. 28:30. pârâșilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi." 9 Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta și au spus că așa stau lucrurile.

10 După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. 11 Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poți încredința de lucrul acesta – de când m-am suit să*Cap. 21:26. Vers. 17. mă închin la Ierusalim. 12 Nu*Cap. 25:8;28:17. m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. 13 Așa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. 14 Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului*Amos 8:14. Cap. 9:2. părinților mei după Calea*2 Tim. 1:3. pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege*Cap. 26:22;28:23. și în Proroci 15 și am*Cap. 23:6;26:6,7;28:20. în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au și ei înșiși, că*Dan. 12:2.Ioan 5:28,29. va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. 16 De aceea mă*Cap. 23:1. silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. 17 După o lipsă de mai mulți ani, am*Cap. 11:29,30;20:16.Rom. 15:25.2 Cor. 8:4.Gal. 2:10. venit să aduc milostenii neamului meu și să aduc daruri la Templu. 18 Tocmai atunci*Cap. 21:26,27;26:21. niște iudei din Asia m-au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. 19 Ei înșiși*Cap. 23:30;25:16. ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. 20 Sau să spună aceștia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, 21 afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru*Cap. 23:6;28:20. învierea morților sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.’" 22 Felix, care știa destul de bine despre „Calea" aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul*Vers. 7. Lisias." 23 Și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puțin mai slobod și să nu oprească pe*Cap. 27:3;28:16. nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

24 După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel și l-a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25 Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema." 26 Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i*Exod 23:8. dea bani, de aceea trimitea și mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

27 Doi ani au trecut astfel; și în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut*Exod 23:2. Cap. 12:3;25:9,14. să facă pe placul iudeilor și a lăsat pe Pavel în temniță.