1 Então, respondeu Zofar, o naamatita:

2 Porventura, não se dará resposta a esse palavrório?

Acaso, tem razão o tagarela?

3 Será o caso de as tuas parolas fazerem calar os homens?

E zombarás tu sem que ninguém te envergonhe?

4 Pois dizes: A minha doutrina é pura,

e sou limpo aos teus olhos.

5 Oh! Falasse Deus,

e abrisse os seus lábios contra ti,

6 e te revelasse os segredos da sabedoria,

da verdadeira sabedoria, que é multiforme!

Sabe, portanto, que Deus permite seja esquecida parte da tua iniquidade.

7 Porventura, desvendarás os arcanos de Deus

ou penetrarás até à perfeição do Todo-Poderoso?

8 Como as alturas dos céus é a sua sabedoria;

que poderás fazer?

Mais profunda é ela do que o abismo;

que poderás saber?

9 A sua medida é mais longa do que a terra

e mais larga do que o mar.

10 Se ele passa, prende a alguém e chama a juízo,

quem o poderá impedir?

11 Porque ele conhece os homens vãos

e, sem esforço, vê a iniquidade.

12 Mas o homem estúpido se tornará sábio,

quando a cria de um asno montês nascer homem.

13 Se dispuseres o coração

e estenderes as mãos para Deus;

14 se lançares para longe a iniquidade da tua mão

e não permitires habitar na tua tenda a injustiça,

15 então, levantarás o rosto sem mácula,

estarás seguro e não temerás.

16 Pois te esquecerás dos teus sofrimentos

e deles só terás lembrança como de águas que passaram.

17 A tua vida será mais clara que o meio-dia;

ainda que lhe haja trevas, serão como a manhã.

18 Sentir-te-ás seguro, porque haverá esperança;

olharás em derredor e dormirás tranquilo.

19 Deitar-te-ás, e ninguém te espantará;

e muitos procurarão obter o teu favor.

20 Mas os olhos dos perversos desfalecerão,

o seu refúgio perecerá;

sua esperança será o render do espírito.

1 Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:2 ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?3 Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?4 Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -5 A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,6 şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.7 Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?8 Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?9 Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.10 Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?11 Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.12 Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!13 Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.14 Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.15 Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;16 îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.17 Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.18 Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.19 Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.20 Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``