1 Sabes tu o tempo em que as cabras monteses têm os filhos

ou cuidaste das corças quando dão suas crias?

2 Podes contar os meses que cumprem?

Ou sabes o tempo do seu parto?

3 Elas encurvam-se, para terem seus filhos,

e lançam de si as suas dores.

4 Seus filhos se tornam robustos, crescem no campo aberto,

saem e nunca mais tornam para elas.

5 Quem despediu livre o jumento selvagem,

e quem soltou as prisões ao asno veloz,

6 ao qual dei o ermo por casa

e a terra salgada por moradas?

7 Ri-se do tumulto da cidade,

não ouve os muitos gritos do arrieiro.

8 Os montes são o lugar do seu pasto,

e anda à procura de tudo o que está verde.

9 Acaso, quer o boi selvagem servir-te?

Ou passará ele a noite junto da tua manjedoura?

10 Porventura, podes prendê-lo ao sulco com cordas?

Ou gradará ele os vales após ti?

11 Confiarás nele, por ser grande a sua força,

ou deixarás a seu cuidado o teu trabalho?

12 Fiarás dele que te traga para a casa o que semeaste

e o recolha na tua eira?

13 O avestruz bate alegre as asas;

acaso, porém, tem asas e penas de bondade?

14 Ele deixa os seus ovos na terra, e os aquenta no pó,

15 e se esquece de que algum pé os pode esmagar

ou de que podem pisá-los os animais do campo.

16 Trata com dureza os seus filhos, como se não fossem seus;

embora seja em vão o seu trabalho, ele está tranquilo,

17 porque Deus lhe negou sabedoria

e não lhe deu entendimento;

18 mas, quando de um salto se levanta para correr,

ri-se do cavalo e do cavaleiro.

19 Ou dás tu força ao cavalo

ou revestirás o seu pescoço de crinas?

20 Acaso, o fazes pular como ao gafanhoto?

Terrível é o fogoso respirar das suas ventas.

21 Escarva no vale, folga na sua força

e sai ao encontro dos armados.

22 Ri-se do temor e não se espanta;

e não torna atrás por causa da espada.

23 Sobre ele chocalha a aljava,

flameja a lança e o dardo.

24 De fúria e ira devora o caminho

e não se contém ao som da trombeta.

25 Em cada sonido da trombeta, ele diz: Avante!

Cheira de longe a batalha,

o trovão dos príncipes e o alarido.

26 Ou é pela tua inteligência que voa o falcão,

estendendo as asas para o Sul?

27 Ou é pelo teu mandado que se remonta a águia

e faz alto o seu ninho?

28 Habita no penhasco onde faz a sua morada,

sobre o cimo do penhasco, em lugar seguro.

29 Dali, descobre a presa;

seus olhos a avistam de longe.

30 Seus filhos chupam sangue;

onde há mortos, ela aí está.

1 Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?2 Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?3 Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.4 Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?6 I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.7 El rîde de zarva cetăţilor,8 Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?10 Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?11 Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?12 Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?13 Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.14 Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!17 Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.18 Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.19 Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?20 Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.21 Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;22 îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.23 Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,24 fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.25 La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.26 Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?27 Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?28 El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.29 De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.30 Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.