1 Então, respondeu Zofar, o naamatita:

2 Visto que os meus pensamentos me impõem resposta,

eu me apresso.

3 Eu ouvi a repreensão, que me envergonha,

mas o meu espírito me obriga a responder segundo o meu entendimento.

4 Porventura, não sabes tu que desde todos os tempos,

desde que o homem foi posto sobre a terra,

5 o júbilo dos perversos é breve,

e a alegria dos ímpios, momentânea?

6 Ainda que a sua presunção remonte aos céus,

e a sua cabeça atinja as nuvens,

7 como o seu próprio esterco, apodrecerá para sempre;

e os que o conheceram dirão: Onde está?

8 Voará como um sonho e não será achado,

será afugentado como uma visão da noite.

9 Os olhos que o viram jamais o verão,

e o seu lugar não o verá outra vez.

10 Os seus filhos procurarão aplacar aos pobres,

e as suas mãos lhes restaurarão os seus bens.

11 Ainda que os seus ossos estejam cheios do vigor da sua juventude,

esse vigor se deitará com ele no pó.

12 Ainda que o mal lhe seja doce na boca,

e ele o esconda debaixo da língua,

13 e o saboreie, e o não deixe;

antes, o retenha no seu paladar,

14 contudo, a sua comida se transformará nas suas entranhas;

fel de áspides será no seu interior.

15 Engoliu riquezas, mas vomitá-las-á;

do seu ventre Deus as lançará.

16 Veneno de áspides sorveu;

língua de víbora o matará.

17 Não se deliciará com a vista dos ribeiros

e dos rios transbordantes de mel e de leite.

18 Devolverá o fruto do seu trabalho e não o engolirá;

do lucro de sua barganha não tirará prazer nenhum.

19 Oprimiu e desamparou os pobres,

roubou casas que não edificou.

20 Por não haver limites à sua cobiça,

não chegará a salvar as coisas por ele desejadas.

21 Nada escapou à sua cobiça insaciável,

pelo que a sua prosperidade não durará.

22 Na plenitude da sua abastança, ver-se-á angustiado;

toda a força da miséria virá sobre ele.

23 Para encher a sua barriga,

Deus mandará sobre ele o furor da sua ira,

que, por alimento, mandará chover sobre ele.

24 Se fugir das armas de ferro,

o arco de bronze o traspassará.

25 Ele arranca das suas costas a flecha,

e esta vem resplandecente do seu fel;

e haverá assombro sobre ele.

26 Todas as calamidades serão reservadas contra os seus tesouros;

fogo não assoprado o consumirá,

fogo que se apascentará do que ficar na sua tenda.

27 Os céus lhe manifestarão a sua iniquidade;

e a terra se levantará contra ele.

28 As riquezas de sua casa serão transportadas;

como água serão derramadas no dia da ira de Deus.

29 Tal é, da parte de Deus, a sorte do homem perverso,

tal a herança decretada por Deus.

1 Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:2 ,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.3 Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.4 Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,5 biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?6 Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,7 va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`8 Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.9 Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.10 Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.11 Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.12 Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,13 îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:14 dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.15 Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.16 Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.17 Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,18 va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,19 căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.20 Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.21 Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.22 În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.23 Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.24 Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.25 Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.26 Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,27 Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.28 Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.29 Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``